Eu nu pricep de ce trebuie să ne temem să reinterpretăm textele religioase? Nu înţeleg de ce s-ar supăra acolo sus acel Dumnezeu Unic dacă noi am încerca să-i înţelegem mesajul?
Coranul, cred că spre deosebire de Biblie, este la ora actuală foarte prost interpretată. Biblia are un mesaj mai tolerant şi poate din cauza asta a putut fi periodic actualizată.
1. Cămila şi sfoara
Sura 7 – 40 (pag114) – La note scrie că „al gamal” e un cuvânt cu dublu sens – înseamnă şi funie şi cămilă, dar e tradus cu „Cămilă” pentru a fi asemănător cu Matei 19:24: „Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”. De curând s-a descoperit că şi la Matei e o greşeală de traducere, pentru că la fel ca în arabă, termenul cheie nu înseamnă doar cămilă ci şi funie foarte groasă. Iată cum se poate perpetua o prostie, şi iată ce face excesul de zel din oameni. Ideea pildei este mult mai profundă decât ne-au obişnuit comentariile tradiţionale: o funie de fapt poate trece prin urcehea unui ac, dacă e despicată, răsfirată. Comparaţia dă de fapt soluţia întrebării „cum ajunge un bogat în Rai?”. Răspunsul vulgarizat ar fi „E mai uşor să răsfiri o funie în mii de aţe pe care apoi să le treci prin urechea unui ac, decât să vrea un bogat să-şi răsfire averea pentru a o da săracilor”.
Să fim serioşi: să pisezi o cămilă până o faci aţă ca să o treci prin urechea unui ac e cam horror, şi nu prea e cazul lui Iisus, dra n-are nimic… trăiască tradiţia!
2. Despre răzbel.
Musulmanii trebuie să lupte împotriva necredincioşilor.
Problema e „Cine sunt necredincioşii?”
Păi, printre necredincioşi sunt creştinii. (5-69-79). Musulmanii sunt credincioşi. Nu sunt creştini, pentru că nu cred că Iisus e fiul lui Dumnezeu: „O, oameni ai cărţii, nu întreceţi măsura în credinţa voastră! Nu spuneţi despre Dumnezeu decât Advărul! Da, Cristos! Iisus, fiul Mariei, este trimisul lui Dumnezeu, Cuvântul lui pe care l-a aruncat Mariei, un Duh de la El. Credeţi în Dumnezeu şi în trimişii Săi! Nu mai spuneţi „Trei!”, sfârşiţi cu aceasta, căci va fi mai bine pentru voi” (4-171)
Pe de altă parte cei care cred în Ziua de Apoi îşi vor afla răsplata şi nu se vor mâhni. Păi cum… nu se vor mâhni, dar tot trebuie beliţi? (5 – 46,47,48) oamenii Evangheliei să judece după ce a pogorât Dumnezeu (Coranul adică) altfel sunt stricaţi. Mai încolo însă dă totul peste cap: „Noi am hotârât fiecăruia dintre voi o lege şi un drum…” – un fel de „voi întreceţi-vă în fapte bune, că după ce muriţi vă spun eu de ce v-aţi bătut!” Păi cum adică? Mă războiesc cu creştinii ăia care oricum vor ajunge la Dumnezeu, dar numai după ce mor aflu de ce am făcut toate astea?Culmea penibilului! Deci, „noi, musulmanii, ştim că Dumnezeu e al tuturor, pentru că teoretic ne-a creat pe toţi, dar aşa ne-a lăsat el vorbă să ne războim, şi după ce murim aflăm de ce”. Măcar Dumnezeul creştin are bunul simţ să dea vina pe Diavol. La creşini, Lucifer se revoltă împotriva lui Dumnezeu, deci e un duşman direct. La musulmani, Iblis se revoltă împotriva ideii de a sluji omului. (15 – 31,32,33) – nu respectă un ordin şi gata.
În fine, haide să o luăm altfel: de ce e o greşeală să crezi că Iisus e fiul lui Dumnezeu, dar totuşi existenţa şi mesajul lui Iisus nu este negat? Pentru că dacă aprobi mesajul hristic, aprobi şi legea de aur, aia cu „ce vrei să ţi se facă fă şi tu altora”, caz în care nu mai stă în picioare „dodoaşca” jihadului.
3. Fomeile
Treaba cu femeile e foarte complicată (în Sura 2): ai voie la multe, asta e clar, şi poţi divorţa de două ori, când ai tu chef, iar după ce divorţezi trebuie să aştepţi patru luni până să-ţi iei alta (2-226). Nu ai voie să ceri de la ea ceea ce deja i-ai dat, dar nu scrie nicăieri nimic despre cât de darnic să fii cu femeia. Ea poate divorţa, apoi se poate căsătri cu altul, şi după ce divorţează de ăla se poate întoarce la tine (2-230) – ceea ce teoretic este foarte tare.
revizia de carte 