Patrick Sűskind – contrabasul

Nu este obligatoriu să admitem că acestă piesă de teatru (monolog mai exact) este o capodoperă pentru simplul motiv că este concepută de autorul romanului „Parfumul”. Confictul interior al protagonistului este atât de bine ascuns sub mormane de replici ironice, încât mai mult de un audiobook nu se poate regiza pornind de la acest text. Lectura va fi cu siguranţă o plăcere, mai ales dacă ştii cine e Bach, Beethoven şi alte câteva asemenea  personaje. În definitiv, este vorba de un om al culturii foarte singur, exponenţial din acest punct de vedere pentru foarte mulţi artişti.

deci care femei să le iubeşti…

Bine, cartea nu e o mare dezvăluire sentimentală. Şi nici măcar nu dă un răspuns revelator la această întrebare. Nu e nici măcar la fel de bine scrisă ca „Eseurile de îndrăgostit” ale lui Alain de Boutton.  De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, e doar o altă povestioară a lui Cărtărescu în silul lui definitoriu, dar care, datorită unui titlu atât de bine gândit din punctul de vedere al marketing-ului, a ajuns să fie citată pe mai toate blogurile . De fapt, are exact ingredientele unei cărţi pe care să o faci cadou cu ocazia unui eveniment mai special. Nu este extraordinară, nu e prima care explorează acest subiect, şi nu e nici pe departe cea mai bună dintre ele, dar Mircea Cărtărescu este un tip la fel de „cool” ca telefoanele Samsung sau barurile englezeşti, la fel de „şmecher” ca lăzile de whisky pe care pun românii diferite pariuri. Recomandările mele la această carte nu s-ar putea asemui aşadar decât cu o picătură de apă aruncată în ocean. Tot ce pot face original, este să NU transcriu pasajul acela cu răspunsul la fenomenala întrebare.

ENDERVERSE – alte povestiri

Cheater – în marea şi înnebunitoarea căutare a unor tineri salvatori care să extermine rasa extraterestră a gândacilor, Flota Internaţională organizează teste de recrutare. Tatăl lui Han Tzu îşi pregăteşte temeinic fiul pentru aceste teste, atât de temeinic încât face rost de „magicele întrebări” şi i le predă fiului său prin intermediul profesorului personal. Din păcate Han Tzu răspunde de bunăvoie greşit la toate întrebările. A doua zi tatăl său este arestat, iar el este supus unei noi testări.
Mazer in prison – subiectul acţiunii e redat generic în „Jocul lui Ender”, aşa că lecturarea acestei povestiri este absolut opţională: Mazer, primul general care a învins gândacii, este trimis în spaţiu pentru a înşela timpul, iar Graff este desemnat să pună bazele Şcolii de Luptă.
Pretty Boy – este povestea lui Bonito „Bonzo” Madrid, care se hotărăşte să pleca la Şcoala de Luptă după ce află că tatăl său are o aventură cu o altă femeie.
A war of Gifts – acţiunea poveştii începe undeva în Carolina de Nord, unde Zechariah ‘Zeck’ Morgan este un băieţel deseori bătut de propriul său tată, ministrul bisericii locale. Plecarea lui la Şcoala de luptă este aşadar o modalitate de a scăpa de abuzurile tatălui. Ajuns aici însă, Zeck se dovedeşte a fi un copil tare ciudat, care nu iubeşte Crăciunul, pentru că tatăl său l-a învăţat că „Moşul e rău”. Aparent Zeck e împoriva ideii de Sărbători, şi prin atitudinea sa recalcitrantă pare a enerva pe toţi. După o discuţie revelatoare cu Ender (vezi un caz asemănător în „Ender în exil”), se dovedeşte că Zeck dorea de fapt să se întoarcă acasă pentru a-şi salva mama de mânia tatălui. Ender îl convinge că nu are motive de îngrijorare, şi îi oferă, binenţeles, un cadou. Să fie oare povestirea asta mai mult decât o banală speculă sentimentală cu ocazia Sărbătorilor de iarnă?

ENDERVERSE – Ender în exil

Plăcerea lui Orson Scott Card de a reveni la subiectele cele mai pline de tâlc ale sagăi lui Ender nu are comparaţie. Mă aşteptam la o continuare a vieţii lui Bean, când de fapt acţiunea revine la anii imediat următori războiului cu gândacii. Ender este exilat pe planeta-colonie Shakespeare, cândva populată de gândaci, Aici întâlneşte o seamă de oameni asemănători cu cei de pe Lusitania (în ciuda faptului că sunt aproximativ treii mii de ani care despart cele două momente). Apariţia lui Randall, fiul lui Bean, care, potrivnic sorţii, crede cu tărie că tatăl său e de fapt Achille, îl aduce pe Ender în situaţia de a-şi ispăşi păcatul de a-l fi ucis pe Bronso Madrid. La fel de drăguţă este şi relaţia lui Ender cu Alessandra şi Dorabella, aceste două stranii femei ale coloniei Shakespeare. Aşadar singrul merit al cărţii „Ender în exil” este revenirea la povestea iniţială a salvatorului damnat, călător prin univers, departe de intrigile politice care e drept că personal începuseră să mă cam plictisească.