Florence L. Barclay – Castelana din Shenstone

În pricipiu povestea e cam aceeaşi cu cea din „Mătăniile”: un eveniment tragic – soţul doamnei Ingleby este ucis din greşeală de un camarad (soarta e de vină). O mascare a personalităţii – pentru a face faţă şocului, doamna Ingleby pleacă din oraş incognito. Acolo îl cunoaşte pe Jim Airth, căruia i se prezintă cu numele de O’Mara. Cei doi se îndrăgostesc, iar Jim îi mărturiseşte că trebuie să ajungă în Shenstone pentru a vorbi cu lady Ingleby despre moarte soţului ei. O dragoste imposibilă – a doua zi se petrece întâlnirea cu pricina şineplăcutul adevăr iese la iveală: Jim este ucigaşul „castelanului”. Şi da – un happy-end: cei doi rămân împreună după un şir de împrejurări care le dezbină orgoliile.

Anunțuri

Florence L. Barclay – Mătăniile

Să nu uităm că Florence Barclay era soră în Armata Salvării şi co-fondatoare a organizaţiei „Volunteers of Amrica” (am citit pe Wikipedia, nu mă admiraţi prea tare!): Gândiţi-vă că modelul ei de dragoste era tocmai cel din „Mătăniile”. Absolut admirabil la această autoare mi se pare faptul că ştie să distingă atât de coerent mila de dragoste: Joan refuză cererea în căsătorie a lui Garth Dlmain temându-se că aceasta o va lua de soţie din milă, pentru că e urâtă. După ce orbeşte, e rândul lui Garth să refuze ca Joan să-l viziteze, temându-se ca nu cumva aceasta, din milă, să accepte cererea în căsătorie. Joan îl va îngriji pe Garth incongnito, profitând de orbirea acestuia, dar nu din milă, aşa cum făcuse cu răniţii de pe front (refuză chiar şi o atingere cât timp se dă drept altcineva), ci din dragoste.