TWILIGHT – fanscript-uri româneşti

Incredibil, dar adevărat: în sfârşit au şi românii fanscript-uri. Găsiţi unul despre „Twilight” la răsărit de soare Din punctul meu de vedere, fanscript-urile reprezintă un nivel cultural avansat, indiferent de valoarea lor literară. Adică, nu vă aşteptaţi să îl citesc… n-am răbdare. Dumenzeu mi-e martor cât m-am chinuit cu Stephenye Meyer… dar faptul că există români care au răbdarea şi atenţia necesară pentru a se gândi la ele, e de bine. E de bine şi că sunt gratuite, adică sunt fanscript-uri în adevăratul sens al cuvântului, nu cum e „Cartea Brundurilor” a lui alias Patrick Herbert, publicată la Nemira în vremurile de glorie ale editurii şi vândută acuma cu peste 10 lei de parcă ar fi scrierea cine ştie cărui mare scriitor american. Unii pe nişte forumuri chiar emanau păreri că traducerea lui Sebastian A. Corn la „Cartea Brundurilor” este atât de bună că nici nu merită să cauţi varianta în engleză. Din păcate Sebastian A. Corn este pseudonimul lui Florin Chirculescu, medic la Spitalul Universitar din Bucureşti, recent intervievat de Ciutacu la „Vorbe grele”, adevăratul autor al cărţii susmenţionate pe care se străduieşte zadarnic să o diferenţieze complet de saga Dune (nu de alta, da’ poate-i cere dracu’ careva niscai’ drepturi de autor de când sunt în trend urmaşii lu’ Frank)

Da’ mă rog, că nu despre Dune vorbesc eu acuma: admir faptul că există fanscript-uri româneşti. Cine e curios, să citească. Oricum, postarea asta are valoare mai degrabă de anunţ. Mă văd obligat să fac asta, pentru că după cum se poate observa, nu ştiu cum dracu’ se face că ce am scris despre Twilight este cel mai bine vizualizat pe blogul ăsta. Mâine dacă anunţ că ia foc ţara, lumea va intra le mine pe blog să citească ce am scris despre Edward Cullen. Interesant mi se pare că referr-urile sună cam aşa…. „referat Twilight” sau „rezumat Twilight” … adică cum fra’, există oameni care caută referate despre Twilight? Mă abţin de la comentarii ca să nu-mi pierd bruma de cititori fideli.

Reclame

TWILIGHT – soarele de la miezul nopţii

Nu cred că Stephenie Meyer a refuzat să publice romanul „Midnight Sun”, nemulţumită că au apărut variante neoficiale ale acestei scrieri pe Internet: să fim serioşi… orice sagă de succes are fanscript-uri care îi atestă (nu îi contestă sau îi întinează) valoarea. Sunt îndreptăţit să cred că „Midnight Sun” nu este o carte „publicabilă”:
– în primul rând nu are subiect nou, e o rescriere a primei părţi, în perspectiva lui Edward.
– în al doilea rând, nu poate fi ecranizată, aşa că pot emite următoare ipoteză pe care trebuie să o trataţi ca atare: în cazul unui contract cu producătorii de film, acest roman ar fi complet inutil. Şi ce este Twilight fără ecranizare? Ce este Edward fără Robert Pattison? O biată poveste siropoasă cu „end” penibil de „happy”
– în fine… fără ecranizare, romanul ar putea fi citit probabil de fanii înfocaţi, care sunt mulţi ce-i drept, dar având în vedere că e o reluare a poveştii, ar merita o nouă continuare, conform procesului de marketing de la saga lui Ender (de la „umbre” încoace). Evident, o continuare a reluării la o poveste cu un univers atât de mic este imposibilă. Sau, mă rog… ar fi posibilă, dar nu în limitele unei scrieri pentru adolescenţi, şi ştim cu toţii cât de mult ţine autoarea să atingă coarda sensibilă a acestui public.

TWILIGHT – zori de zi

Acest al patrulea volum din seria „Amurg” este probabil cel mai încărcat de acţiune, şi conform aceleaşi şcoli de scriitură americană, conţine toate ingredientele ce o fac demnă de ecranizare. Iată-ne ajunşi şi la marele şi oficialul happy-end: cei doi îndrăgostiţi fac nunta, fac şi luna de miere, iar Bella descoperă că a rămas gravidă. Sarcina evoluează nefiresc de repede, şi aproape că o ucide pe eroină, dar în cele din urmă totul se termină cu bine. Binenţeles că Jacob Black se va simţi iremediabil scos din ecuaţie. Din fericire, la nivel mental Jacob îşi va găsi perechea curând, şi anume pe Reneesme, nou-născuta Bellei.
În fine… totul pare în reghulă până când Irina, nemulţumită că Jacob nu a făcut această râvnită legătură mentală cu ea, o va declara pe Reneesme un pericol pentru vampiri, aşteptând ca Volturi să o execute. Singura ucisă va fi ea, când Volturi vor înţelege că Reneesme este muritoare şi se dezvoltă ca un om normal. Scena cu Nahueal mi se pare sincer deja un apendice, dar mă rog, oferă o anume  alură exotică povestirii.
Faptul că alte două piese de teatru shakespearene influenţează opera lui Meyer nu trebuie să ne mire: nu erau protagoniştii de la bun început un soi de Romeo şi Julieta proveniţi din lumi „al dracului”…  de diferite?

TWILIGHT – eclipsa

twilight-eclipseNu ştiu de ce de pe la al treilea volum dintr-o sagă acţiunea începe să se tărăgăneze, astfel încât euforia primei părţi devine o amintire dulce hrănită de povestiri pe acceaşi temă. E şi cazul “Eclipsei” a lui Stephenie Meyer, unde concurenţa dintre Jacob şi Edward e inevitabilă, la fel ca gaşca de vampiri pe care o aduce cu sine Victoria. Decizia Bellei de a deveni vampir  îl enervează la culme pe Jacob, acest duşman de moarte al “bloodsuckerilor”, despre originile căruia aflăm o istorie foarte stranie. În rest;,pagini întregi de sentimentalisme lacrimogene presărate de urlete de lupi şi colţi demonici. (fascinantă fascinaţie a răului…)

TWILIGHT – lună nouă

twilight_new_moon_new_pictureCa orice autor al cărui respect se măsoară în numărul de cărţi scrise referitor la acelaşi subiect, a fost normal pentru Stephenie Meyer să publice continuarea „Lună Nouă”, nu de alta, dar e bine să te bucuri de apă cât eşti pe val. (ecranizarea abia ce s-a lansat). Şi tot pe valul fanatsy-ului (vivat Tolkien şi Lewis!!!) au fost aduse în scenă personaje noi: la petrecerea de majorat, Bella se răneşte la deget desfăcând un cadou, făcându-l pe vampirul Jasper (fratele lui Edward) să o atace instinctiv. Evident că Edward o salvează, dar din exces de zel, se hotărăşte că ar fi mai bine pentru ea să o părăsească. Deci familia Cullen iese pentru o vreme din peisaj,lăsând-o să îl cunoască şi să se împrietenească destul de bine cu Jacob Black (câtă imaginaţie la numele de familie!), care se dovedeşte a fi un ditamai vârcolacul, duşman de moarte al vampirilor. „Omul rău” (nu putea să lipsească) este de gen feminin de data asta, şi o întruchipează pe iubita lui James din prima parte, care tot aşa, mânată de mândrii vampirice vrea să o ucidă pe Bella. Neputând trăi fără Edward şi cu gândul numai la Romeo şi Julieta (altă poveste morbidă), Bella încearcă să se sinucidă, dar e salvată de Jacob. Devastat moral la vestea că Bella s-a sinucis, Edward se hotărăşte să facă şi el acelaşi lucru, apelând la familia de vampiri emo, Volturi. Lucrurile se termină cu bine, dar nu pentru totdeauna. Mai sunt câteva continuări…

TWILIGHT – amurg

twilightAm citit şi „Amurgul” lui Stephenie Meyer: un mit al zburătorului foarte bine gândit la timpul prezent, şi scris în ce mai adolescentină manieră cu putinţă.  Dacă ar mai exista şcoli exclusiv pentru fete, ar trebui introdus acolo ca lectură obligatorie. Partea proastă e că dacă pui acuma o adolescentă să citească de exemplu „Călin, file de poveste”, va fi complet plictisită, şi asta nu pentru că subiectul nu s-ar asemăna până la cele mai mici detalii, ci pentru că românii nu au făcut un film despre Călin, iar Sergiu Nicolaescu dacă l-ar fi făcut ar fi ieşit o prostie. Să fim serioşi: la noi a trebuit să vină Coppola să descopere dramacitatea filmică a nuvelelor lui Eliade. Cristi Puiu şi alţii ca el habar n-au ce e aia poveste, iar ăia care au habar regizează scenarii spaniole ca Aniela, deşi există în literatura română acel „Concert din muzică de Bach” care duhneşte a telenovelă până la măruntaie. Dar nu, românul e şi va rămâne un animal prost, fascinat de „Twilight”. Şi dacă nu va fi fascinat de „Twilight” va fi la fel de prost în afirmarea spiritului naţional, care nu se manifestă practic decât în filme despre perioada comunistă: când spanacu” bunicii o să trecem peste asta nu ştiu! E un cerc vicios: naţionalişti sunt invidioşi, că nu o să avem noi la drept vorbind nici un actor  atât de frumuşel ca Robert Pattison, iar fanii  sunt ignoranţi, pentru că nu ştiu că avem şi noi variantele noastre de „Twilight”, care ar putea fi un pic revizuite.

Deci… da, „Amurg”-ul e o carte care trebuie citită de toate fetele, şi înţeleg teoretic de ce le place. Evident că nu poate rezona la mine, dar pe ele chiar le înţeleg: oferă lumea de basm pe care în ţara asta nici măcar nu ţi-o poţi imagina, cu atâţia intelectuali băşinoşi prin preajmă.