Despre arta lui Sergiu Nicolaescu

Haide să scriu și eu despre Sergiu Nicolaescu: nu de alta, dar chiar mi se pare un subiect demn de interes. Încet-încet o să ducem pe ultimul drum cu onoruri militare toți borfașii acestei țări, doar pentru că în spatele lor se află un politician cu gura mare.

Desigur, Sergiu Nicolaescu nu a fost un borfaș. A fost un securist responsabil cu propaganda cinematografică, înzestrat cu talentul organizatoric demn de un inginer. Toată lumea apare la televizor și-l laudă pentru cât era el de organizat. Da, ăsta e meritul oricărui inginer respectabil. Cum ajunge un inginer regizor de film e o problemă pe care numai un membru de partid v-o poate explica.

Să vii să susții că Nicolaescu este un dizident doar pentru că a filmat o scenă într-o biserică mi se pare o prostie. Să susții că băiatul ăla… comisarul Moldovan, nu era modelul ideal de comunist mi se pare iarăși o prostie. Moldovan  nu era comunist, doar îi bătea pe legionari în numele legii.

Unul dintre huiduitorii de la incinerare a apărut la televizor spunând că “Ïstoria românilor a făcut-o domnul Nicolaescu” – gura păcătosului adevăr grăiește. Filmele istorice ale lui Nicolaescu sunt propagandă pură. Au fost instrumente de manipulare a prostimii, iar prostimea le-a luat ca atare.

Din filmele lui Nicolaescu am aflat cât de tare era Mihai Viteazul, și ce frumos a unit el principatele. Nu am aflat cât de mult îl ura poporul pentru idealul lui îndrăzneț.  Am mai aflat ce răi erau legionarii, și cât de buni erau comuniștii. Din punctul meu de vedere, cel mai bun film al lui Sergiu Nicolaescu rămâne “Orient Expres”, pentru simplul fapt că are o poezie nefirească filmelor lui.

Pe de altă parte, e foarte greu să-i oferi lui Nicolaescu un contramodel. Sigur, Pintilie este o variantă, și încă una foarte bună, de regizor cu nerv, cu idei, la fel de organizat ca Nicolaescu, dar nu la fel de pupincurist cu regimul. Din păcate, Lucian Pintilie face parte tot din vechea generație.

Nicolaescu susținea că nimeni nu va face vreodată filme atât de mari ca ale lui. Sigur, e vorba de mărimea platoului, de numărul imens de actori, și de înălțimea clădirilor filmate (la Mihai Viteazul, e vorba mai ales de înălțimea stâlpilor de telegraf de pe câmpul de luptă… știți ce greu e să-i prinzi în cadru?).

Da, nimeni nu va mai face vreodată filme atât de “mari” ca ale lui Nicolaescu, pentru că nimeni nu va ma avea din fericire banii lui.  Sincer să fiu, nici nu vreau să mai existe vreodată vreun regizor care să sugă atât de mulți bani de la bugetul de stat. Pe același principiu, Ceaușescu ne-ar putea reproșa că nimeni nu va face în România o casă mai mare decât Casa Poporului. Nu pot decât să mă bucur. La drept vorbind, nu aveam nevoie nici de asta – mă piș pe ea. E un monument al grandomaniei comuniste, ridicat cu multe sacrificii umane, de care în prezent se bucură niște corupți. Două mii de Case ale Poporului nu fac cât Voronețul, sau cât biserica de la Curtea de Argeș, sau cât cea mai mică bisericuță, din cel mai mic și mai necunoscut sat din România. Băi, hai să gândim ateic: măcar în biserici intră niște băbuțe amărâte cărora personal nu le poți reproșa nimic. În Casa Poporului intră foștii securiști turnători sau torturatori, împreună cu actualii securiști turnători sau torturatori.

Cam la fel e și situația filmelor lui Nicolaescu: desigur, au fost mari. Dar la drept vorbind, de unele dintre ele nici nu prea aveam nevoie. Și dacă în istoria filmului românesc nu exista comisarul Moldovan ce se întâmpla? Era comisarul Moldovan o gură de aer mai prospăt decât Mitică al lui Pintilie? Poate că dacă filmele românești în vremea comunismului nu ar fi fost majoritar atât de fidele regimului, după ’90 nu am mai fi suferit de dezinhibiție explozivă cu organe genitale exprimate oral la fiecare cinci minute.

Vedeți, și aici e o problemă. Tânăra generație de regizori, cu excepția lui Caranfil și a lui Mungiu, a produs numai excremente. Ultimul film românesc pe care l-am văzut a fost “LoverBoy”. Ce e frate prostia aia? Sau “Moartea Domnului Lăzărescu”? Sau “Aurora”? E foarte greu pentru un regizor tânăr (repet: exclud din discuție pe Caranfil și Mungiu) să-l înjure pe Nicolaescu, pentru că filmele noi sunt proaste, fără poveste, fără cap și coadă, nu au doza aceea de comercial care să le facă plăcute de public. Așa cum filmele lui Nicolaescu nu aveau doza accea de “underground” care deasemenea să le facă plăcute de public. Așa cum este de exemplu “Terminus Paradis”, “Balanța”, “O vară de neuitat” ale lui Pintilie, sau “Filantropica” lui Caranfil, sau “Occident” al lui Cristian Mungiu. Personal vă recomand și “Undeva în Est”, “Padureanca”  și “Capul de zimbru” ale lui Nicolae Mărgineanu, ca să vă amintiți că da, puteam trăi foarte bine și fără filmele propagandistice ale lui Nicolaescu.

3 comentarii

  1. Ca si filme de consum, mergeau. De pilda Capcana mercenarilor unde a furat fara jena din Sven Hassel – personaje, situatii dar si calupuri intregi de replici, profitind ca acele carti nu erau traduse in romana, atunci si in vreun viitor pe care sa-l fi sperat pe vremea aia.
    Bine ca am putut vedea si putem revedea mari actori la treaba – imbatabilul Dinica, par exemplu, caci altfel poate nu i-am fi avut pe pelicula…

  2. E un fapt constatat ca javrele de ulita intotdeauna latra la trecerea unui caine falnic. Toata cariera lui Sergiu Nicolaescu s-a desfasurat pe doua coordonate: pana la capat! si sa fie sanatosi. La 1 iulie 2011, cineastul avea sa declare: asa cum o spune aceasta carte, pana la capat voi marge totdeauna.

  3. Deci pe cuvantul meu de nu incep sa sterg comentariile analfabete. Eu am un pricipiu de baza pe blogul asta: ma straduiesc sa sterg cat mai putine comentarii… că destept sau prost, omul are dreptul la libera exprimare. Si nu am pretentii filfizoane la diacritice sau corectitudini gramaticale, ca na, scrii in grabă, mânci o literă – errore humanum est. Bă, dar scrieți fraților cu subiect si predicat – care carte spune ce? Care 2(doi) coordonate?

Comentariile nu sunt permise.