Lev Tolstoi – Sonata Kreutzer

Cu mult timp înainte ca Bruckner să scrie „Luni de fiere”, înainte chiar şi de „Ultima noapte de dragoste…”, se pare că Tolstoi era fascinat de „situaţia cuplului în epoca modernă ” (mă rog… ce o fi fost modern pentru Tolstoi)

Nuvela este frumoasă: un soţ orbit de gelozie ajunge să-şi ucidă soţia. În spetele acestui destin se află însă o concepţie despre viaţă a protagonistului uneori validă, dar de cele mai multe ori complet depăşită în raport cu toate normele de normalitate socială. Aşa cum repetă în postfaţă, Tolstoi vrea să ne înveţe că relaţiile sexuale nu sunt necesare vieţii de cuplu şi sănătăţii. Din contră, ele produc gelozia, care gelozie produce crima. Sexul e util numai procreării, nu la altceva, catitatea este bună.. şi alte bălării la care nu susţin.

E uşor haios să citeşti nişte păreri atât de amplu dezvoltate şi atât de bine contrazise de întâmplările povestite. Cu alte cuvine Tolstoi spune una, dar ne povesteşte contrariul.

E ca şi cum ai povesti cazul crimei de la coafor, şi ai susţine că viaţa sexuală bogată a cuplului stă la baza geloziei excesive. Să fim serioşi, la baza unei crime stă un creier bolnav, nu o pulă… fie ea şi mare. Într-un fel, o societate libertină (da, libertină, nu liberală!) nu poate duce la gelozie. Aţi văzut voi actori de filme porno geloşi pe soţiile lor, la rândul lor actriţe de filme porno? Sau hai să forţez un pic nota: câţi criminali în serie, actori de filme porno cunoaşteţi? Da, sigur, o să sară ăla micu’ din spate – ştiţi o violatoare actriţă de filme porno!