Henry Miller – Sexus

Mda, e pornografic rău băiatu’!

De fapt, cred că are aici toate fanteziile posibile cu femei… fanteziile normale vreau să zic, nu bruckner-iene. E vulgar, pe alocuri scabros, dar are un sâmbure de geniu. Dincolo de pornografie e un mesaj coerent, sublim, referitor la artă şi la viaţă.

E genul de pornografie a anilor ’80, cu imagini glossy, pule mari, pizde mereu umede, femei uşuratice şi bărbaţi obsedaţi. Cred şi eu că e eroul spiriual al lui Emil Brumaru: e o sursă inepuizabilă de futai excitant. Cred şi eu că nu le-a picat bine americanilor să constate că au un scriitor atât de european, dar ăsta este el, şi mie unul îmi place Henry Miller. Paradoxal, nu-mi place pentru că e pornografic. În zona asta nu e aşa original, pentru că de două mii de ani pula intr-n pizdă cam în acelaşi stil. Dar îmi plac trecerile lui de la erotism la introspecţie, misterul relaţiilor interumane pe care le descrie, şi nota fină de suprarealism.

Anunțuri