Charlaine Harris – Categoric moartă (Stackhouse 6)

Sincer, de aici încolo mi se pare că povestea începe să fie nefiresc umplută cu personaje din ce în ce mai stupide. Nu mă miră faptul că e cartea cu cele mai puţone recenzii: comparativ cu seria ce o precede e un soi de Cenuşăreasă în varianta Quasimodo. Apare o moştenire, de la o rudă moartă, şi o călătorie la fel de inutilă ca cea din Dallas, şi iar apare Bill, şi multe personaje fantastice mai mult sau mai puţin sociabil, şi cel mai grav este că probabil, orbită de succes, autoarea începe să se ia în serios. Monoloagele şi-au pierdut parcă din ironie, şi sunt mult prea implicate pentru a le lua în serios.