Marc Levy – Şi dacă e adevărat…

Comenta cineva la un moment dat pe blogul ăsta că mie nu-mi plac poveştile de dragoste, şi nu ştiu să le apreciez frumuseţea. Uite, „Şi dacă e adevărat… ” mi se pare un roman de dragoste modern foarte bun. Şi nu spun asta pentru că a fost ecranizat. Ecranizarea nu mi se pare că e altceva decât o comedioară hollywoodiană.

Editura Trei, pe coperta 4, vă minte de vă rupe: filmul nu a fost ecranizat de Steven Spielberg, ci a fost produs de acesta. Regia îi aparţine unui relativ „no-name” specializat în gen. Nu vi-l recomand, pentru că Arthur mi se pare un tip mult mai profund decât Mark Ruffalo ăla, iar Lauren mult mai frumoasă decât Reese Whiterspoon.

În fine, cum spuneam… cartea mi se pare o reuşită a romanului de dragoste modern. Povestea e aparent simplă: un tip vede fantoma unei tipe aflată în comă. Se îndrăgosteşte de ea, o duce acasă, în locul unde fantoma nevăzută a mamei sale mai bântuie încă, îi salvează corpul de la eutanasiere (cartea asta cred că l-a sâcâit nervos pe Pratchett), şi în final… ea se trezeşte din comă, atâta doar că nu-l recunoaşte. Nu ştim clar dacă rămân împreună.

Îmi place complexitatea lui Arthur, pentru că la drept vorbind întreaga acţiune e centrată în jurul lui. Lauren este o apariţie care deşi are propria-i personalitate vindecă atât de bine obsesiile şi actele ratate ale protagonistului încât cu greu poţi face diferenţa dintre realitate şi imaginaţie.

E un pasaj în carte care mi-a atras atenţia: ce ai face cu 86400 de dolari pe zi? La sfârşitul zilei pierzi această sumă, dar dimineaţa primeşti alta. Deci zilnic, ai de cheltuit 86400 de dolari. Ce faci cu banii ăştia? La început îi foloseşti pentru tine, apoi începi să-i ajuţi pe alţii. La fel e şi viaţa: o zi are 86400 de secunde. Costă o secundă din viaţa ta un dolar?

O altă comparaţie dintre zi şi viaţă o face mama lui Arthur într-o scrisoare post-mortem: într-o zi, de dimineaţă, gândul de a adormi te sperie. Pe măsură ce te apropii de finalul zilei însă, oboseşti, iar somnul nu ţi se mai pare neportivit. La fel e şi viaţa: la bătrâneţe, moartea nu ţi se mai pare absurdă.

1 comentariu

  1. Si daca e adevarat
    de Marc Levy
    ‘’Si asa plangeau amandoi , cu pudoare, in tacere;intelegeau si mai bine acum sensul unei secunde,valoarea unei clipe,importanta unei singure vorbe.”
    “In fiecare dimineata , la sculare , suntem creditati cu 86400 de secunde de viata pentru ziua respective ,si seara, cand ne culcam , nu exista un report al lor , ce n-a fost trait in cursul zilei este pierdut , ieri a trecut.In fiecare dimineata, magia reincepe si noi ne jucam cu aceasta regula de neocolit:banca ne poate inchide contul in orice moment ,fara nici un preaviz:in orice moment , viata se poate opri.Si atunci, ce facem cu cele 86400 de secunde zilnice?’’
    “Putini oameni isi dau seama cum se socoteste si se apreciaza timpul”
    “Visele traite in doi alcatuiesc cele mai frumoase amintiri.”
    “Viata este minunata , ne dam seama insa de asta doar cand ea se retrage in varful picioarelor “
    “Adultilor le e frica de tot felul de lucruri , sa nu imbatraneasca , sa nu moara, le e frica de ceea ce n-au trait,de boala,uneori chiar si de privirea copiilor , le e frica sa nu fie judecati.”
    “Adultilor le e frica pentru ca nu stiu sa tina seama de lucruri marunte.Eu asta te-invat pe tine.Acum , aici , amandoi traim un moment placut,alcatuit dintr-o mare varietate de detalii :noi doi,masa,conversatia noastra,mainile pe care mi le privesti de adineauri,mirosul acestei incaperi,decorul acesat familiar,linistea zorilor de se ivesc”
    “Amintirile frumoase nu trebuie sa fie trecatoare”
    “-Uita-te bine la tot ce exista in jurul nostrum :apa manioasa,pamantul caruia putin ii pasa de ea, muntii dominate,copaci,lumina care in fiecare clipa a zilei isi schimba intensitatea si culoarea , pasari ce zboara deasupra capetelor noastre , pest ice inoata sa nu cada prada pescarusilor vanand in acelasi timp alti pesti.Exista toata aceasta armonie de zgomote ,zgomotul valurilor,cel al vantului , cel al nisipului;si apoi , in mijlocul acestui incredibil concert al vieti si de materii, suntem tu si eu ,sunt toate fiintele omenesti care ne inconjoara.Cat dintre ele vor vedea ce ti-am descries eu acum?Cate isi dau seama de de privilegiul de a se trezi si a vedea , de a simti ,pipai, auzi?Cati dintre noi sunt in stare sa-si uite o clipa necazurile ca sa se minuneze de acest spectacol nemaipomenit”
    “Nimeni nu este proprietarul fericirii , uneori ai norocul sa ai un contract de inchiriere sis a fii locatarul ei.Trebuie sa-I platesti foarte regulat chiria , altfel esti evacuate foarte repede.”
    “Sa identifici fericirea cand se afla la picioarele tale,sa ai curajul si hotararea de a te apleca pentru a o lua in brate … si a o pastra.Asta-I inteligenta inimii.”

Comentariile nu sunt permise.