Charlaine Harris – Moartea la Dallas (Stackhouse 2)

… în partea a doua, asta cu morţii vii din Dallas, Sookie începe să se confrunte cu fostele muieri ale lui Bill, cum ar fi Calisto, şi se pare că şi cu actualii bărbaţi ai iubitului, cum este Eric. Ce îmi place mie la băiatul ăsta e că recunoaşte din prima că vrea să i-o tragă protagonistei. Şi ce este şi mai tare, este că nici Bill, care ar trebui să-i fie antitetic, nu vrea în privinţa asta altceva. În fond, la dracu… ei sunt nemuritori şi arătoşi, ea arată bine şi citeşte gânduri, deci o poţi pune oricând de o mică orgie. Subiectul acestei părţi e cam tâmpit, dacă mă întrebaţi pe mine: de ce trebuie să se ducă toţi în Dallas să-l găseasă pe nu-ştiu-cine? Dar e un pretext fain, dacă te gândeşti că numai aşa apucă Eric să o sugă de sânge pe eroină. Odată treba terminată,  tinerii îndrăgostiţi se duc la o petrecere de sex, unde teoretic ar trebui să se comparte ca nişte swingeri, dar le strică petrecerea menadele alea.  Dacă nu ar fi auto-ironic în toate privinţele, finalul ar putea fi catalogat drept o penibilitate monstruoasă: Eric, cu puterile lui îmbârligătoare, o face pe muritoarea Tara să uite tot. Cât de stockerian!

Anunțuri