Charlaine Harris – Morţi până la apus (Stackhouse 1)

Uite o carte cu vampiri romantici care chiar mi-a plăcut! Are sare şi piper: ea citeşte gânduri, el este, evident, „bampir”. El este veteran din Războiul civil, ceea ce-mi aduce aminte de tâmpenia aia de serie a lui L.J.Smith, unde la un moment dat ajung unii să câştige un război cu ajutoru’ lui Lincoln. În fine, nu ştiu de ce trebuie să fie atât de patrioate autoarele astea de cărţi cu vampiri!

Imi place ca protagonistii stiu sa faca sex, nu mimeaza, si imi place cum este ea construita ca personaj: lasă că citeşte gânduri, dar treaba aia cu tatăl care a abuzat-o, şi ea are totuşi un aer inocent şi educat, mi se pare foarte verosimil.

Îmi place că se porneşte de la premiza unui univers fanatstic, în care toată lumea ştie de existenţa vampirilor, şi există se pare şi sânge artificial, ceea ce mă face să nu mă simt prostit. Nu îmi dă senzaţia de „ştii,, vampirii chiar există!”.

E gotic, dar nu pesimist – îmi place că nu-ţi dă starea aia de atentat voit la vene. E uşor autoironic, vezi faza cu numele lui Bill, dar nu penibil de autoironic, cum e Terry Pratchett. Are şi ceva sânge, cu morţi sfâşiaţi, dar nu la modul extrem. Deci da, e poate prima carte de „vampire romance” pe care o poate citi şi un bărbat, fără a se simţi penibil.