Elizabeth Gilbert – Mănâncă, roagă-te, iubeşte

Puteţi considera cartea asta un mini-ghid introductiv de spiritualitate orinetală pentru occidentalii cu două mâni stângi în arta meditaţiei. Sau… confesiunile unei scriitoare americane la primul contact cu niscaiva culturi non-americane:

Limba italiană de exemplu, această invenţie foare practică pentru a denumi mai uşor anumite preparate culinare, o cunoaştem din deja celebrul „Squadra azzura” şi repetabilul „vafanculo”.  Ea se amestecă lasciv cu ceva chestii de prin India, şi în final cu Bali, unde personajul meu preferat rămâne Wayan Nuriasih – deci tipa e genială – face rost de o sumă uriaşă de bani şi încă mai vrea. Pe de-o parte e genială că mai vrea, pe de alta, nu ştiu ce să cred despre ea, că sincer, nu rpea se pricepe la investiţii. Oricum, o să vedeţi că scena asta cu banii e scoasă din film. Cum e scos din film faptul că Felipe are vasectomie. O fi zis Bardem „La asta cu vasectomia cred că putem renunţa”. Ideea e nu doar că protagonista renunţă la posibilitatea de a avea un copil cu fostul soţ, dar şi la posibilitatea de a avea vreodată copii, deci profeţia lui Ketut e cam de căcat. Mă rog…

În toate recenziile în limba română pe care le-am citit la această carte, conlcuzia a fost „foart frumoasă, e despre cum să trăim eliberaţi de prejudecăţi” – zău? Şi chiar v-a pus pe gânduri? Păi hai să ne gândim aşa:

  1. La ora actuală câţi români mănâcă? Mulţi, vă spun eu. Bagă-n ei ca-n spital. Stau la cozi la Cora cu căruţele pline cu pacheţele de şuncă. Deci românul mănâncă.
  2. Câţi români se roagă? Toţi. De fapt, cozile de la Cora se iau la întrecere în lungime cu cele de la moaştele vreunui sfânt, dar numai în ziua de comemorare a sfântului. Crede-ţi-mă, după ce mânâncă, românul se închină şi abia apoi râgâie! E un mistic!
  3. Câţi români iubesc? Iubirea e sentimentul de bază al românului. Nu există Sinoma Sensual, nu poate fiinţa Cruduţa şi Bianca lui Bote fără iubire. O, da, românul chiar ştie „să iubeşte”.

Concluzia firească dragii mei este că românii, ţinând cont de această reţetă magică de fericire, nu auu deloc prejudecăţi. Da. Ia spune-i tu lu’ aia de i-a plăcut romanul, e gata să se însoare şi să nu facă copii sfidând 2000 de ani de tradiţie românească? E pregătită să nu adopte idealul iepuresc de existenţă al românului?

Foarte frumoasă cartea. Mi-a adus aminte cât suntem de ipocriţi.