Ilf şi Petrov – Douăsprezece scaune

Da, e o carte veselă, şi deşi la final bietul Bender moare, este mai puţin tristă decât „Viţelul de aur”. Aici e subiectul e mai simplu: doi inşi vor să pună mâna pe o comoară, şi pun în funcţiune toate tertipurile posibile în vederea realizării acestui scop nu tocmai onorabil. E o Rusie săracă, stupidă şi vesel de proastă – sincer, parcă  n-ar fi Rusia, ci România.

Da, se pare că la final Bender e ucis. Rămâne din el doar cadavrul unui om care a iubit şi a suferit. „A iubit banii şi a suferit că n-avea destui!” (380)

Mă rog, nu vă plictisesc cu povestirea unei cărţi pe care merită să o citiţi, reţin doar un sfat pentru toţi rataţii care se cred mari şefi, amintindu-le că au dat greş în momentul în care au dat afară atâţia angajaţi de nădejde din firma pe care cică o păstoresc cu înţelepciune:

Da, bătrânul meu prieten, eşti bolnav de impotenţă organizatorică şi de anemie totală. Având în vedere această invaliditate, cota dumitale va fi redusă în consecinţă” (272)

Anunțuri