Stephen King – Turnul întunecat VI – Song of Susannah

Nu, deci sincer şi fără supărare, mie mi se pare că saga devine din ce în ce mai penibilă. Problema nu e că Susannah Dean revine la personalităţi multiple, ca odinioară, ci faptul că însuşi autorul devine personaj mi se pare un pic forţat. Bine, pentru unii tocmai asta va fi chichiţa-cheie, lucrul cel mai atractiv la cartea asta, finalizat cu imaginara moarte a scriitorului.

Mie unul mi se pare forţat:  cartea asta are prea mulţi demoni pentru a suporta exerciţii stilistice. Cu alte cuvinte, e prea incredibilă pentru a se vinde drept verosimilă… pe bune… cele mai valoroase fantasy-uri sunt cele despre care se ştie că sunt minciuni, dar ilustrează un adevăr despre viaţă.

Aici King operează invers: ne prezintă un personaj imaginar, un pistolar care vânează un vrăjitor într-un univers paralel cu roboţi demonizaţi, apoi încearcă să ne convingă că e real, (iată-l cum se întâlneşte cu autorul cărţii), pentru ca ideea generală să fie o minciună: autorul moare.

Cât o fi gândit King să ajungă la formula asta matematic de anti-fantastică, nu ştiu, dar e cert că s-a străduit mult să scrie romanul ăsta, clar nu mai are oralitatea de odinioră. Oricum, m-a făcut curios să aflu cum se termină toată saga asta.

Anunțuri

1 comentariu

Comentariile nu sunt permise.