Georghe Mihail Zamfirescu – Maidanul cu dragoste

Multe personaje la grămadă, prezentate de faţadă. O să ajung în curând la concluzia că autorii români nu au nici o legătură cu psihologia unui personaj, cu mici excepţii, în care îi includ pe Camil Petrescu şi pe Rebreanu.  „Maidanul cu dragoste” – veţi vedea după ce terminaţi de citit, că este o mare carte despre nimic. Ok, deci este vorba de mahalaua Bucureştiului. Şi bine.. sunt nişte ţigani, nişte cuţitari pe acolo, nişte inocente lăsate pradă deznădejdei şi nişte piţipoance sau matroane „descurcăreţe”. Şi care-i ideea? Pierzându-se în detalii, autorul ratează esenţa romanului, care întâmplător conicide cu tema din „Domnişoara Nastasia” – ratarea dragostei.  Spumos, haios şi realist, cam aşa aş descrie pe scurt „Maidanul cu dragoste”. Din păcate, lipsit de încărcătura emoţională firească situaţiilor pe care le descrie. Un roman pe care vi-l recomand numai dacă nu aveţi ce face, sau în cazul în care ţineţi morţiş să vă puneţi la punct cu literatura română.

Anunțuri