William Golding – Împăratul muştelor

Am citit cartea asta cu foarte mult timp în urmă, aşa că se poate să fi uitat unele detalii. Mi-am amintit de ea citind „Nivelul 7” al lui Mordecai Roshwald. În cartea cu subiect postapocaliptic a lui Roshwald, eroul încearcă la un moment dat să creeze o mitologie a războiului nuclear.  Izolat de lume undeva sub pământ, el face parte dintr-o societate fără lumina soarelui, în cere se impune o nouă religie, o nouă poveste care să amintească de zilele dinaintea „marii explozii”.

Mi-am adus aminte de „Împăratul muştelor”, unde este vorba despre nişte copii izolaţi pe o insulă, care ajung să pună bazele unei societăţi primitive anarhice, în ciuda faptului că sunt educaţi într-un exemplar stil britanic. (Atât de exemplar, că salvatorul lor este uimit de metamorfoza pe care aceştia o suferă în timpul naufragiului de pe insulă.)

Şi ei, la fel ca eroul lui Roshwald, ajung la un momen dat să-şi închipuie o nouă mitologie, o nouă religie, a muştelor şi a porcilor, o credinţă primitivă care să explice inexplicabilul. Problema pe care vrea să o evidenţieze Golding nu este neapărat că firea omului este rea. Aparent, cam aşa s-ar pune problema. Să nu uităm însă că aceşti copii înceară să-i imite pe adulţi. Ei vin cu o experienţă de viaţă, nu iau totul de la zero, ca Mowgli. Ei vor să-i imte pe adulţii despre care au oareşce amintiri. Mie cartea nu mi s-a părut nici horror, şi nici şocantă, pentru că totul în ea decurge firesc. Ca în cazul „Nivelului 7” este vorba despre firea umană pervertită prin educaţia de veacuri a omenirii. Altfel spus, ceva din educaţia părinţilor se întipăreşte aprioric în firea copiilor. E o modificare dinamică a arhetipurilor, cauzată de educaţia înaintaşilor. Subiectul este deci mult mai complex, şi este menit să explice înclinaţia oamenilor din prezent spre distrugere, comparativ cu firea mai puţin violentă a anticilor.  Golding s-a ocupat în câteva romane şi de antici, dar nicăieri el nu descrie firea unui copil ca fiind atât de înclinată spre violenţă, aşa cum o face în „Împăratul muştelor”, al cărui subiect se desfăşoară în urma unui război pare-se, foarte sângeros.