Stephen King – Turnul întunecat IV – Vrăjitorul şi globul de cristal

… de fapt „Wizard and glass” – e important titlul, pentru că „vrăjitorul” nu e articulat, şi „glass” înseamnă doar „sticlă”, deci ar trebui „Vrăjitor şi sticlă”, dar nu sună foarte „cool” în româneşte. Ideea e că „vrăjitorul” nu e articulat, pentru a nu defini concert vreun personaj.  Vrăjitor e şi Broadcloak, vrăjitoare e şi Rhea, şi un vrăjitor a fost şi în Oz. Cine a citit „On writing” ştie probabil cât de mult aprciază Stephen King opera lui Tolkien. Am ajuns la concluzia că şi el, la fel ca predecesorul, încearcă să facă o mitologie proprie, bazată însă pe arhetipuri moderne, şi pe teme proprii. Oricum, descrierea Rheei din Coos, vrăjită de frumuseţea globului de cristal seamănă izbitor cu imaginea lui Gollum şi a Inelului.  Avem şi un mic complex oedipiano-hamletian, acolo în relaţia lui Gabrielle Deschain  cu Broadcloak, ceea ce îi conferă o aură mistică excelentă pistolarului Roland – ucigaşul accidental al propriei mame. Avem şi nelipsita „iubire pierdută”, (adică pe Susan Delgado) un simbol necesar pentru evoluţia oricui erou modern.