Mordecai Roshwald – Nivelul 7

Refuz să-i zic „Ultimatum” – e un titlu imbecil, fără nici o legătură cu cartea.

Este un SF excelent, o lectură obligatorie.

Un militar este detaşat să trăiască la mii de metri sub pământ, într-un mediu artificial, alături de alţi specialişti în diverse domenii, pentru a riposta cu armanet nuclear în cazul unui război atomic. Func’ia lui este grotesc de simplă: este unul dintre ofiţerii declanşatori, un băiat care nu trebuie decât să apese un buton pentru a da frâu liber infernului să se dezlănţuie. Deasupra nivelului 7, unde este el trimis, se află alte şase niveluri, unde în cazul unui atac atomic urmează să fie adăpostită, în ordinea importanţei sociale, restul populaţiei. Stupiditatea situaţiilor este exemplară… parcă e o carte cu ce ar face românii dacă ar avea o bombă atomică. Cei trimişi sub pământ sunt aleşi în aşa fel încât să nu ducă dorul de casă, să se adapteze repede, şi să le placă în definitiv să trăiască aşa. Cine nu se complace, e „tratat” în maniera lui „1984” cu electroşocuri, până i se şterge memoria.

Uriaş de stupide sunt două lucruri:
1. ordinul de atac e dat de un soi de robot, un mecanism care reacţionează automat la atacul cu bombe, seisme, şi radiaţii. La acest ordin reacţionează ofiţerul declanşator prompt şi fără tăgadă.
2. Toate nivelurile sunt alimentate de reactoare nucleare, care în urma atacului inamic, se sparg.
… deci, da… toată lumea moare. Moralist final, nu?

2 comentarii

  1. Probabil versiunea românească a titlului este neinspirată dar să ne gândim şi la anul în care a apărut în România (1980) şi la ce editură. Revizia dvs. e un punct personal de vedere, subiectiv desigur, dar ce ne facem cu greşelile de limbă? Reţineţi: în limba română pluralul substantivului nivel este niveluri; nivele este pluralul substantivului nivelă (poloboc) etc.

Comentariile nu sunt permise.