José Ortega y Gasset – Studii despre iubire

Acum patru ani am citit prima oară “Studiile despre iubire” ale lui Ortega y Gasset, şi cum eram la vremea aceea foarte îndrăgostit de idei mai degrabă decât de femei, m-au enervat la culme. Acuma însă le-am găsit absolut corecte. Aşa că sincer să fiu, nu ştiu vouă cum or să vi se pară.

Trebuie să înţelegeţi însă că prin venele lui Gasset curge sânge hispanic. Pentru el există noţiunea de “iubire veşnică”, aşa cum ne-o arată Marquez în “Dragoste în vremea holerei”. Pentru el, creola umple spaţiul idealităţii feminine. Pentru el, “Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor, ci bărbatul căruia femeile îi fac curte” (24). Dacă credeţi că filosofia înseamnă viaţă, nu-l citiţi pe Gasset, pentru că nu o să vă placă, aşa cum nu mi-a plăcut nici mie cu ceva vreme în urmă. Gasset vi-l va aminti pe Fichte, spunându-vă că a filosofa înseamnă a nu trăi. Dacă aveţi impresia că instinctul sexual e totuna cu dragostea sexuală, evitaţi-l pe bătrânul Ortega, pentru că el vă va spune că “Instinctul sexual asigură, poate, conservarea speciei, dar nu şi perfecţionarea ei. În schimb, dragostea sexuală autentică, entuziasmul pentru altă fiinţă, pentru sufletul şi trupul său, în unitate indisolubilă, reprezintă în sine, originar, o forţă uriaşă însărcinată cu ameliorarea speciei”(30). “Studii despre iubire” e o carte în care se vorbeşte prea mult despre firescul uman, pentru a o citi crispat, din dorinţa de a învăţa ceva, sau de a extrage o idee genială. Gasset nu confundă intelectualul cu inteligenţa, şi din această cauză crede că orice teologie“ne transmite o mult mai mare cantitate de Dumnezeu, mai multe intuiţii şi noţiuni despre divinitate decât toate extazele laolaltă ale tuturor misticilor laolaltă”(46)

1 comentariu

  1. Pingback: păreri… | Lina's Blog

Comentariile nu sunt permise.