Leila Mounira – Eu, Aişa, soţia profetului

 Mie unul cartea asta mi se pare mai periculoasă pentru musulmani decât “Versetele satanice”. E drept că aparent e foarte “prietenoasă” cu profetul Mahomed, dar dacă citeşti printre rânduri, poţi găsi acele “adevăruri” pe care extremiştii le găsesc blasfemiatoare. Sunt ferm convins ca autoarea a publicat cartea sub pseudonim, pentru a nu avea probleme, şi tocmai din cauza asta nu găseşti despre ea nici o informaţie pe net. Scria cineva pe un forum că I se pare ciudat ca nu găseşte informaţii despre Leila Mounira decât în limba română, vezi Doamne, o fi vreu carte scrisă de vreo româncă, cu pseudonim exotic, pentru a face vânzare. E posibil. Dar dacă nu se scrie despre ceva în limba engleză, nu înseamnă că nu există. Cartea e la vânzare pe Google Books, în limba franceză.

Aşadar, de ce e periculoasă?

În primul rând pentru că îl prezintă pe profet într-o lumină realistă: e un bărbat de aproape patruzeci de ani care se căsătoreşte cu o fetiţă de şase ani. Chestia asta, pentru un occidental, oricum ai da-o, oricum ai întoarce-o, tot pedofilie se numeşte, chiar dacă cei doi şi-au consumat căsătoria când ea avea nouă ani. În al doilea rând pentru că pune “versetele satanice” pe seama “omului” Mahomed: dă de înţeles că pentru a nu evita războaiele civile ale unui popor păgân, Mahomed rosteşte versetele satanice fără vreo intervenţie supranaturală. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu normele referitoare la femei, în care deşi Mahomed nu credea, trebuia să le aplice pentru a nu-şi atrage ura bărbaţilor majoritari în cetate. Pe de altă parte, prezintă marele paradox: o religie care propovăduieşte atât de mult toleranţa, dă naştere la atât de multă intoleranţă, şi la atât de multe războaie, pornind chiar din sânul credincioşilor. Bine, dacă stai să te gândeşti că Mahomed a vrut să-i înveţe pe arabi creştinismul într-o singură viaţă de om, e lesne de înţeles de ce nu prea a reuşit să spună tot, căci practic la asta se reduce cartea Leilei: ultimele cuvinte, acelea care probabil ar fi trebuit să fie referitoare a dragoste, Mahomed nu a mai apucat să le rostească, iar musulmanii n-au reuşit să le intuiască.