Stephen King – Turnul Întunecat I – The Gunslinger

Se lăuda Liiceanu într-una din emisiunile alea de pe TVR1 cum a văzut el filmul “Shining” şi cum a fost fascinat de felul în care Kubrick explora mecanismele fricii. Mda… păi ce să zic… nu Kubrick studia mecanismele fricii, ci Stephen King, care face asta în majoritatea romanelor sale. Peste tot încearcă să arate şocul pe care ţi-l dă descoperirea faptului că un apropriat, o rudă, un prieten, îţi este de fapt cel mai mare duşman. King nu face asta doar în “Shining”, dar şi în “Povestea lui Lisey”, “Cristine”, “Misery” şi multe altele… dar bine, Liiceanu dacă nu citeşte King pentru că îl publică editura concurentă Nemira… nu ştie decât de Kubrick. Hai că nu vreau să exagerez cu răuţile: ideea e că în “Dark Tower” mecanismul fricii nu mai este studiat. “Dark Tower” este o carte gândită de la primele rânduri pentru transpunere într-un comic book. Acţiunea se petrece într-un univers paralel, dar care urmează vieţii, pentru că despre personajul Jake Chambers ştim că a murit în universul lui de origine. De fapt, totul se axează pe un mister continuu: protagonistul, Roland, vrea să-l prindă pe Omul în Negru, şi vrea să ajungă la Turnul Întunecat. De ce, nu ştim. Cert e că Omul în Negru are nişte puteri fabuloase, capabile să-l adoarmă pe Roland vreme de mulţi ani, timp în care duşmanii lui pier de moarte bună. În fine, e un talmeş-balmeş straniu, interesant ca lectură, dar atât de influenţat de arhetipurile westernului american încât nu se ridică la valoarea literară tipică lui Stephen King.