Panait Istrati – Neranţula

Cred că orice critic lierar (în special cel român) are un moment de constipaţie. Şi George Călinescu a fost constipat atunci când l-a ratat pe Panait Istrati din „Istoria literaturii române” sub pretexul că acestuia, nescriind poezii în limba română, ci în franceză, nu i se poate stabili stilul românesc al scriiturii.

Bine, acuma dacă eşti un crtic literar cu mofturi lingvistice normal că n-o să ţi se pară Panait Istrati român… e prea oriental ca să fie român.  Dacă eşti un naţionalist d’ăsta „ultras” la fel de bine o să-l urăşti pe Istrati. Dar dacă preferi să fii om serios, vei înţelege că Panait Istrati este un român ca oricare altul, care scrie despre o anumită cultură destul de înfloritoare a românilor, influenţată binenţeles de Orient. După anii de îndobitocire comunistă în care am învăţat că turcii erau ăia răi care l-au belit pe Ştefan, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazu, Cuza şi aşa mai departe, ne e greu să înţelegem de la Istrati că influenţa greacă şi turcă a avut şi părţile ei bune, favorizând de pildă dezvoltarea comerţului… dar nu vreau să mă pierd în detaliile astea. Ideea era că mie Panait Istrati mis e pare că scrie româneşte, dar cu o vzibilă influenţă orientală, de unde şi coloristica scriiturii sale.

Veţi vedea că „Neranţula” ara cam aceeaşi structură cu romanele lui Khaled Hosseini – Marcu, Epaminonda şi Neranţula îşi trăiesc copilăria împreună până în ziua în care fara are un accident şi este dusă la spital. Zece ani mai târziu băieţii au devenit flăcăi şi o găsesc pe Neranţula lucrând la bordel ca prostituată, pentru a-l îngriji pe Aurel, un băiat cu handicap locomotor pe care îl cunoscuse la spital. Amintirile copilăriei se întind până spre maturitate: Epaminonda încercând să o ucidă din gelozie pe Neranţula, îl va înjunghia din greşeală pe Aurel. Acesta nu va muri, dar va pleca într-o lungă călătorie prin lume cu Marcu la capătul căreia îşi va găsi liniştea.  La întoarcere, Marcu o va găsi pe Neranţula în aceeaşi stare, iar pe Epaminonda disperat că nu poate schimba cu nimic situaţia. Finalul e foarte trist şi nu-l voi dezvălui. Merită să citiţi cartea.

2 comentarii

Comentariile nu sunt permise.