Anne Rice – Vampirul Lestat

Eu v-am zis că băiatul ăsta are o problemă sexuală adică, dacă ajungi să o săruţi pe gură pe maică-ta clar ai nişte probleme la mansardă, dar să înţelegem că atâta vreme cât eşti vampir e OK, se acceptă, pentru că nu ştii ce face veşnicia din om. Să înţelegem că e un Dyonisos corcit cu Oedip? Cartea e o introducere nu tocmai necesară la „Regina Damnaţilor”: să fim serioşi… cu sau fără ea putem înţelege la feld e limpede piovestea cu Akasha. Oricum, la nivelul de neoromantism al „Interviului” cartea asta n ajunge nici pe departe. E foarte forţată şi schimbarea de ton nu-i pică bine. Lestat se dovedeşte a fi un Louis mai puţin bădăran, ceea ce îi slăbeşte vizibil atitudine misterioasă. Macabrul său dădea bine în combinaţie cu naivitatea lui Louis, dar aşa… e ca şi cum ai compara un pahar de apă pe stomacul gol, cu un pahar de vin după o friptură… în sânge. Nu o recomand spre lectură decât dacă sunteţi fani ai sagăi.

2 comentarii

  1. ha, ha, ha… incredibil…
    Doamne? Deci există în grădina ta cineva atât de prost încât să-mi lase aşa un comentariu pe blog? Deci nu-mi vine să cred.
    Nu se poate!
    Nu… serios… e o glumă?
    Mai zi o dată ca să te cred!

Comentariile nu sunt permise.