Ioan Slavici – Mara

Din ciclul „idei de referat care-ţi pot enerva profesorii de română” m-am gândit să scriu astăzi despre „Mara”, acest supraapreciat roman al lui Ioan Slavici.

Deci… vi se va cere la şcoală să prezentaţi complexitatea romanului „Mara”. Să fim serioşi: e o telenovelă ţărănească de primă clasă. Mara e o ţărancă împovărată de prejudecăţi „mioritice” şi „baltagiene”, cu pavăze de cal la ochi. Ţine banii curaţi la ciorapii murdari după modelul oricărui român-parazit respectabil. E credincioasă, şi ia ghici? Asta nu o face mai blândă sau să aibe mai puţine gesturi de zgârcenie pe care le ascunde sub masca „iubirii materne”. Romanul nu are un fir corent: se numeşte „Mara”, povesteşte povestea copiilor ei, dar la final protagonistul e un copil al străzii. Deci să ne fie clar un lucru: când o poveste începe cu cineva, continuă cu altcineva şi se termină cu un al „n”-şpelea personaj de care nici nu ai auzit până cu trei pagini înainte de final, se numeşte telenovelă. „Bildungsroman” e „Jocul cu mărgele de sticlă”, roman psihologic e „Demonii”, roman social e „Iluzii pierdute”(…şi în principiu orice roman al lui Balzac), roman al iubirii şi al căsătoriei e „Cartea nunţii” a lui Călinescu, iar „Mara”, iubiţi elevi cerşetori de referate, este o telenovelă.

Anunțuri