Anne Rice – Regina damnaţilor

Şi uite aşa au apărut vampirii: în Iraq adică, pentru că Uruk e undeva în zona Irakului de azi. Ce mi se pare mie interesant e că nici un musulman nu s-a supărat pe Anne Rice că a zis că străvechile popoare arabe erau canibale, dar pe Salman Rushdie toţi sunt cătrăniţi… şi cică nu e chestie de marketing!

Ce vreau eu să zic de fapt?

Toate popoarele lumii au fost la un moment dat canibale: atât grecii, cât şi arabii, scandinavii sau amerindienii. După apariţia creştinismului lucrurile s-au schimbat simţitor. Mă rog, la europeni creştinismul, la arabi, religia musulmană, şi la evrei, iudaismul. În „Versetele satanice” Salman Rushdie a descris pe larg această stare de fapt, sau mai bine zis, a făcut o poveste foarte sugestivă referitoare la chestiile astea, drept pentru care cică a fost condamnat la moarte de nu ştiu care arab foarte supărat că vezi-Doamne „de ce zice ăsta de noi că am fost canibali?”. Eu i-aş fi răspuns „Vezi mă prostule că a zis şi Anne Rice acelaşi lucru în „Regina Damnaţilor”, ba mai rău, cică tot pe acolo pe la voi au apărut şi vampirii!” – dar, nu-i aşa? Anne Rice nu are nevoie de promovarea lui Rushdie, pentru că Anne Rice e scriitoare de best-seller-uri.

Plus că, evident, teoria lui Rice nu este aşa „cool” pentru că se recunoaşte de la o poştă că e plăsmuire, pe când Rushdie e mai „fancy” , un pic mai „trendy” – căcat, când vine ăsta în România toţi poponarii de la TVR Cultural se înghesuie să-i ia interviu. Anne Rice nu e suficient de intelectuală pentru noi, mândrii şi vânjoşii urmaşi ai lui Ienăchiţă Văcărescu.

În rest, toate bune şi frumoase: Lestat e mare rocker, mânca-i-aş pleata, şi o aduce la viaţă pe „regina cea rea” care-i ţine în viaţă pe toţi vampirii, dar totul se termină cu happy-end când apare o altă vampiriţă care o ucide şi-i ia puterile ş.a.m.d. Oricum, foarte bine scrisă cartea, chiar o recomand, în ciuda faptului că nu se citeşte la fel de uşor ca un roman siropos… apropo… aviz amatoarelor: vedeţi că nu e un roman siropos!