Arthur Schnitzler – Cu ochii larg închişi

“Cu ochii larg închişi” este o carte care explorează în amănunt complexele freudiene utilizând metode stilistice tipice simbolismului. Pe metropolis.ro, o recenzie neatentă zice că protagoniştii sunt un cuplu new-yorkez. Din păcate e vienez, şi de aici şi tema măştii atât de frumos dezvoltată de Schnitzler.

E o carte în primul rând despre sexualitate, iar societatea secretă pe care o descrie nu are menirea de a stârni fantezii conspiraţioniste, ci de a simboliza frustrări şi acte ratate concretizate cumva într-o societate plină de prejudecăţi. Mesajul lui Schnitzer este acela ca soţii să-şi manifeste fanteziile sexuale, creându-şi propria societate secretă în care să refuleze, în caz contrar ispita ”necunoscutului” fiind mult prea mare. În rest, avem modele freudiene clasice: dorinţe sexuale derivate din thanatofobie (Marianne vrea să se culce cu Fridolin după ce i-a murit tatăl), prostituţie (Mizzi) şi relaţii de dependenţă faţă de partener (femeia de la bal este ceea ce Fridolin şi-ar dori să fie Alberthina).

Filmul e foarte fidel cărţii, fapt care m-a făcut să trag următoarele două concluzii:

  1. Stanley Kubrick poate că nu era aşa genial cum cred unii. S-a descoperit de curând că pentru scenografia filmului ăsta a făcut mii de porţi şi străzi. Deci avea o mică pană de idei. Şi pentru că a murit cu 666 de zile îaninte de 1 ianuarie ni se dă de gândit că poate Kubrick a fost ucis de cine ştie ce organizaţie supărată pe filmul lui. O organizaţie presupun cam tălâmbă, pentru că tot filmul lui Kubrick redă fidel povestea lui Schintzler, decât să împuşcăm pianistul, nu e mai eficient să începem cu compozitorul? Oricum, filmul lui Kubrik (tipic pentru regizor) strică finalul textului original, şi ne dă de înţeles că de fapt nu există nici o societate secretă, ci doar nişte obsedaţi care şi-o trag cu nişte prostituate. Nu la fel se termină nuvela lui Schnitzler, deci Arthur e mai rău ca Stanley. Plus că mai e ceva care a scăpat acestor băieţi foarte pricepuţi la merketing de la Hollywood: de ce să vrea cineva să-i facă de petrecanie lui Kubrick că a făcut un film despre o societate secretă, când găseşti la libăria din colţ câte cărţi vrei despre societăţile secrete?
  2. Marile filme ale lui Kubrick să nu uităm că sunt făcute după mari cărţi… pe care dacă le-am citi, am sesiza că regizorul nu a făcut altceva decât să le redea foarte fidel, atâta tot. Nota lui de originalitate am putea spune că se manifestă numai la nivel de costum şi decor, că în rest… ideile principale nu prea îi aparţin.