Calculele domnului Ion Toboşaru

 Domnul Ion Toboşaru, profesor universitar de estetică cică la Facultatea de Teatru, a scos o carte de poezie, pentru care probabil că a plătit o şpagă grasă lui Alex Ştefănescu ca să nu-l facă de rahat la emisiunesa aia mediocră de pe TVR2.

Dar cum pe mine nu mă ştie nimeni, mă pot bălăci în dezastrul acesta de carte ce poartă numele de „Empireul Viselor Ucise”. Cartea are 100 de poezii scrise în perioada 16 – 27 iulie 1996, întinse pe … evident… o sută de pagini.

Vă întrebaţi probabil cum poate cineva să fie atât de productiv.

Păi simplu:

1. Toate strofele încep cu „Dă-mi!” – de unde rezultă că tipul e cam cerşetor. Deci 100 de poezii înmulţite cu câte 4 strofe, rezultă 400 de „Dă-mi”

2. Toate rimele se fac în „-ari” sau „-iri”, pentru că versurile au o structură ce permite schimbul de cuvinte între ele. Deci 100 de pagini înmulţite cu 4X4 rime pe pagină, rezultă 1600 de rime terminate cu litera „i”.

Veţi spune „Oau! Fascinant! Vreau să citesc şi eu acest minunat volum de poezie!”.

O da! Sunt sigur de asta!