Balzac – Banca Nucingen

Sistemul bancar are rădăcini la fel de vechi în istoria omenirii ca şi prostituţia. Poate că nu întâmplător Coranul condamnă la fel de intarsingent curvele şi cămătarii: în ambele cazuri simţi o plăcere urmată de o durere, aşa că din punct de vedere epicurean cel puţin putem concluziona că avem de-a face cu o ster de fapt împuţită.

Recomand aşadar „Banca Nucingen” a lui Balzac în primul rând românilor afectaţi de ordonaţa 50 (printre care dintr-o întâmplare mai mult decât fericită nu mă număr), care trebuie să înţeleagă că o bancă niciodată nu poate fi înşelată, indiferent cât este de nedreaptă, ci numai falimentată când îi apare un punct slab.

O recomand apoi bancherilor, ca dealtfel tuturor şmecherilor care cred că cerul nu o să cadă niciodată asupra lor, ca să înţeleagă că uneori Dumnezeu nici măcar nu se catadicseşte să le dea o palmă, că şi-o dau ei singuri.

Lectură plăcută!