Kader Abdolah – La porţile moscheii

Dă-i prostului puterea de a stăpâni o barieră, şi el se va crede Cerber – cam despre asta e vorba în „La porţile moscheii” a lui Kader Abdolah. Khomeini este prostul cu puterea. Aici nu se pune problema religiei, pentru că Aga Djan este un om religios, el e stăpânul moscheii, dar totalitarismul are o reţetă pe care din păcate istoria o ignoră în mod repetat. Problema nu e trecerea de la opoziţie la poziţie, ci de la poziţie la obligaţie. Khomeini este visul de eliberare al Iranului. Devenit imam, el ia locul fostului tiran, şi fiind atent la greşelile predecesorului în materie de intoleranţă, ajunge să fie şi mai rău: vrea să lichideze „tot” ce a mai rămas din vechiul regim, de vreme ce „tot” e un cuvânt foarte mare şi important.
Mai e şi Galgal, un soi de Che Guevara mai mic, care-şi părăseşte copilul handicapat, şi mai sunt în cartea asta multe personaje înteresante, cred eu, menite să ne amintească faptul că în viaţă trebuie să fim foarte atenţi la ce ne dorim şi la ce alegeri facem.