Penibilităţi sexuale – despre prostituţie

pe marginea unei cărţi de Laure Adler, „Casele de toleranţă între 1830 şi 1930”


De fapt nu a existat niciodată o epocă a pudicităţii, că nu degeaba este prostituţia cea mai veche meserie din lume. Mentalitatea asta conform căreia din cauza curvelor a ajuns omenirea în halul în care a ajuns este absolut penibilă. Curve au fost dintotdeauna, iar sistemul lor organizatoric a fost acelaşi de veacuri. Faptul că la începutul secolului XIX au răsărit „întreţinutele” nu dovedeşte decât existenţa unei perioade într-adevăr înfloritoare pentru vânzătoarele de plăcere. În jurul prostituatelor există însă multă ipocrizie. Cât sunt ele de vinovate ştim cu toţii, dar câtă ipocrizie musteşte în jurul lor e greu să ne imaginăm. În primul rând bărbaţii care le frecventează sunt nişte ipocriţi: fie pentru că după ce se duc la ele, le condamnă la închisoare (exemple găsiţi în carte), fie pentru că dacă nu le condamnă, după ce le-au frecventat se întorc la soţii. Chiar şi proxeneţii sunt ipocriţi, pentru că pe de-o parte le vând, pe de alta susţin că le iubesc, şi când dau de greu apelează la ajutorul lor. Nevestele sunt ipocrite: ştiu că bărbaţilor le place comportamentul de curvă, dar în pat unele (şi accentuez „unele”) continuă să se poarte ca nişte gospodine. În fine, Statul e un mare ipocrit, care fie le tolerează, fie le interzice,  dar niciodată nu le reglementează, ca să se termine dracului o dată cu incidenţa bolilor venerice. e un fapt demonstrat că în Franţa, pe vremea „toleranţei” existau mai puţine boli decât în vremea interzicerii. E normal, pentru că la treburi legate de împerechere nu poţi să pui stavile.
Noi avem mare noroc că în ţărişoara asta se legiferează orice, numai prostituţia nu. Parlamentarii noştri au fost de acord cu homosexualitatea, adică „te poţi da la fund” cât vrei dar pentru o muie trebuie să suporţi consecinţele. Biserica face la fel: să plăteşti o femeie ca să se culce cu tine e un mare păcat, dar să te lărgeşti în găoază nu se supără nimeni. Scandalurile de pedofilie şi homosexualitate din sânul bisericii au fost conştiincios trecute sub anonimat, ba la noi, ba la catolici. Există un marş al gay-ilor care ne aduce în rândul europenilor şi care deranjează pe foarte puţini, dar un marş al curvelor ar fi o adevărată anarhie… un fel de „A, e ok dacă îţi plac bărbaţii câtă vreme nu plăteşti o femeie ca să faci sex cu ea”.
Chiar şi drogurile sunt mai bune decât o femeie plătită. Drogurile uşoare s-au legiferat: „E ok dacă te rupi, nu se supără nimeni că eşti dependent, face bine la economie, important e să nu te duci la curve”. De fapt, decât să te duci la curve, la noi în ţară e mai bine să faci orice altceva: poţi să furi, să nu-ţi plăteşti impozitele, poţi să fii oricât de ignorant şi de dobitoc, totul e ok dacă nu te duci la curve. Problema nu sunt bolile, că o hepatită poţi să iei şi din spitalele astea supercur…ate… şi de o SIDA poţi s-o pui şi cu un bărbat (ceea ce ar face din tine o „victimă a sistemului”… gen „Philadelphia” sau „Freddie Mercury”)… important e să nu te duci la curve. E ok să ai o firmă de pompe funebre, câtă vreme nu conduci un bordel. Poţi să fii şi necrofil, câtă vreme nu plăteşti mortul, şi faci din el o curvă. A… şi da… era să uit… actriţele de filme porno nu sunt curve: se fut ca nişte curve, o sug ca nişte curve, se îndoaie… se înmoaie şi se rup în figuri ca nişte curve, dar ele nu sunt curve. Nu ştiu de ce nu sunt curve, dar aşa suntem învăţaţi că e bine să credem.