Alfred Jarry – Ubu, rege

Mie nu mi-a plăcut „Ubu rege”: e o piesă greoaie la lectură, şi şansele ca pusă pe scenă, să producă o stupizenie de neînţeles, sunt foarte mari. Nu cred că am văzut-o vreodată montată într-un mod suportabil. Am încercat şi varianta teatrului radiofonic, şi e la fel de gălăgioasă ca şi scrierea.
Dar…
„Ubu rege” rămâne principalul reper de analiză a unui sistem totalitar. Pentru că Ubu este cel mai apt model de conducător totalitar. Le are pe toate cele necesare… şi prostia, şi norocul, şi nevasta. Aşa că oricât de mult îmi displace piesa ca stil, nu pot spune că nu merită atenţia oricărui om destupat la minte.