Evgheni Zamiatin – Noi

√-1=i este formula mathematică ce demonstrează existenţa imaginaţiei.”i” este numărul care există, dar a cărei valoare exactă nu putem decât să ne-o imaginăm. Poate fi Dumnezeu, Moarte, Viaţă, Iubire… orice. În universul romanului „Noi” al lui Evgheni Zamiatin, libertatea este demonstrabilă ştiinţific. Problema nu este excesul de calcule, ci din contră, limitarea lor: e vorba despre binefacerile limitelor. Sâmburele unui sistem totalitar este restrângerea… cam ce se întâmplă acuma la noi… dreptul şi bucuria de a NU face un lucru. Aceasta este binecuvântarea limitei, în cadrul căreia toate sistemele valorice conlucrează întru preamărirea impotenţei. În final, eroului îi va fi „extirpată” imaginaţia, va fi forţat să uite nişte formule, obligat să nu le mai poată oferi valoare. Există critici care cred că romanul „Noi” se termină cu ideea unei revoluţii perpetue. Mie unul mi s-a părut că se termină cu un mare punct: nimic nu mai e dincolo de acest sistem totalitar, pentru că „i”-ul nu mai există: nici despre „idioţenie” nu se mai poate vorbi, ci despre „atât”. Veţi observa că exact înainte de a fi „lobotomizat”, cineva încearcă să îi demonstrează lui D exact contrariul afirmaţiilor lui I-303: Universul este de fapt finit.

Mi s-a părut excepţional personajul R: are caracteristicile scriitorilor de succes din ziua de azi, autorul unor splendide best-seller-uri fundamental cretindoide, dar la mare trecere în rândul majorităţii. 

Şi da… romanul acesta nu doar că este sursa de inspiraţie principală a lui George Orwell pentru „1984” dar este (cred eu) şi mai profund. „1984” este scris în anul 1949 ca reacţie la nazism; subiectul său e favorizat aşadar şi de experienţa istorică. „Noi” e scris în 1921,după Primul Război Mondial. Aşa că Orwell nu face altceva decât să reia tema unui roman publicat (atenţie) în perioada 1924-1988, numai în limba engleză. Am toate motivele să cred că Orwell, când a scris „1984”, nu se astepta ca despre nuvela lui Zamiatin să se mai pomenească vreodată ceva.