FENOMENUL PITEŞTI

Cartea lui Virgil Ierunca – „Fenomenul Piteşti” este un foarte important eseu istoric care adună mărturii şi domcumente referitoare la ceea ce eu unul cred că a fost cel mai diabolic experimet al omenirii, întruchiprarea nestăvilită a puterii Diavolului. Dacă te mai poţi îndoi de existenţa lui Satan, atunci o dovadă care să-ţi schimbe punctul de vedere este experimentul dela Piteşti. Pe patul de moarte, Petre Ţuţea ne-a rugat să nu vorbim despre ce s-a petrecut acolo, pentru a nu ne face naţiunea de ruşine. Mulţi dizidenţi au considerat şi mai consideră încă faptul că această pată neagră din istoria României nu trebuie nicicând pomenită. Într-un fel, au dreptate. Dar pentru amnezia asta cretinoidă de care suferă românii singurul tratament ar fi ca în şcoli să se vorbească mai mult despre crimele comunismului şi mai puţin despre vaga unire a principatelor de la anul 1600. Un proces cathartic menit să ne ferească de repetarea greşelilor, poate că ne-at educa mai bine, şi astfel nu s-ar mai omorâ lumea în bătaie pe stradă. Nemţii şi-au clădit actuala civilizaţie retrâind continuu ororile Holocaustului: s-au înfricoşat şi au învăţat ceva din asta. Românii au uitat şi s-au îndobitocit. La ora actuală mormintele nu le sunt românilor de nici un folos. Noi, românii, ne-am înstrăinat de crimele comunismului, le-am dat uitării, am devenit ipocriţi şi laşi, prea mândri pentru a mai fi civilizaţi. Ne-am lăsat păcăliţi de legi tâmpite, am răsuflat uşuriaţi de trecerea comunismului în ilegalitate, Domane câte spovedanii a evitat legea lui Băsescu. Gata, a dat Băsescu lege, deci putem fi boi fără mustrări de conştiinţă, putem fi proşti şi nimeni nu se va supăra pe noi! La 80 la sută din români le poţi spune un singur lucru: „Eşti prost nu-i aşa? Da… ce bine că eşti prost! Ce frumos e să fii idiot! Uită-te la tine ce mândru eşti de cretinitatea ta! Ce drăguţ…”

Dacă creştinismul nu ne învaţă ce înseamnă să fii umili, atunci să renunţăm la mândrie şi poate învăţăm ce înseamnă să fii creştin.

Virgil Ierunca spune că în fenomenul Piteşti vinovaţi sunt doar torţionarii care au iniţial experimentul, nu şi cei reeducaţi ulterior prin bătăi. Afirmaţia este complet adevărată. Dacă sunteţi curioşi, există pe Youtube filmuleţe cu mărturiile unor supravieţuitori, care afirmă că cei care au murit în bătaie, au fost cei care au refuzat să se lase înrăiţi, cei care au refuzat să spună că Fecioara Maria a fost o curvă, cei care nu au putut să tortureze pe alţii, aşa cum cerea sistemul de reeducare. Au fost MARTIRI, şi nimeni nu poate contesta asta.  Restul victimelor au trăit tragedia de a-şi pierde propria identitate, aşadar nu sunt vinovaţi! Cazul mamei care nu putea crede că fiul ei şi-a pierdut dârzenia şi demnitatea nu e singular. Există şi clasicul Iuda în această poveste: măcar Nikolski, Dulgheru şi Sepeanu au fost dintotdeauna comunişti, îi putem considera animale din născare. Dar Ţurcanu vine din rândul Frăţiilor de Cruce legionare. Ura lui faţă de Mişcarea Legionară este cu atât mai mare cu cât ştie că trebuie să-i extermine pe toţi. Caz tipic: trădătorul va fi primul trădat. Nikolski nu a păţit nimic, dar Ţurcanu a fost în cele din urmă condamnat la moarte. Culmea ipocriziei a fost procesul din 1954, prezidat de Alexandru Petrescu.

Un caz similar celui de la Piteşti s-a petrecut la Pekin, unde deşi torturile nu atingeau gradul de insuportabilitate ale celor de la Piteşti, sistemul era mai eficient. Se pare că prin „vorbă bună” (metoda de la Pekin implica repetarea unei sentinţe până la asumerea ei ca fiind reală) a fost mai mare numărul celor trecuţi la comunism. „Părintele Ulrich Lebrun, care a avut nefericirea să fie închis , rând pe rând, în lagărul de la Buchenwald şi în închisorile de la Pekin. Dries Van Coillie îl întreabă: – Unde aţi suferit celmai mult? La Buchenwald sau la Pekin? – Prefer zece ani de Buchenwald unui singur an la de Pekin” (Ed. Humanitas, 1990, pag. 77-78,)

Fenomenul Piteşti îşi păstrează monstruozitatea atât prin scop … reeducarea, cât şi prin metodă… tortura. Din păcate, Diavolul a învăţat din propriile lui greşeli. Acuma nu mai există tortură: românii sunt reeducaţi treptat, prin legi care lovesc în sistemul educaţional. Se scad salariile pentru ca profesorii competenţi să plece în alte domenii de activitate, şi în locul lor să rămână troglodiţii birocraţi, uşor coruptibili. Fără profesori cu amintirea fenomenului Piteşti reeducarea se face mult mai uşor.

Site-ul oficial unde puteţi găsi mai multe informaţii este http://www.experimentulpitesti.org/public/apelul-nostru/