Francois Mauriac – Genitrix

Mie unu’ mi sa părut că „Genitrix” e un splendid omagiu adus complexului Oedipian. Trebuie să recunosc: romanul e foarte trist. Cred că epitetul ăsta i se potriveşte cel mai bine. Drama bărbatului care nu a reuşit să scoată capul de sub fusta mamei mi se pare asemănătoare unui destin implacabil: pentru că părinţii îţi sunt daţi, nu-i poţi alege, nu e loc de tocmeală; sunt ca propriul tău chip, mai bine spus, sunt oglinda propriei tale existenţe – aşa că sub fusta mamei bărbaţii stau pentru că aşa le e firea, nu pentru că au făcut o alegere… ceea ce mie unu’ mi se pare pur şi simplu trist. Mi s-a părut absolut tulburătoare pregnanţa Mathildei în fiecare gest al celor rămaşi în viaţă , ca şi cum singurul remediui al acestei boli congenitale n-ar fi putut fi decât iubirea.