La articolul „cine suntem? care este?” am primit următoarele două multaşteptate comentarii:
Marius C. Popa, pe 03/03/2010 la 14:13 cică: Edit Comment
Vorbesti in necunostiinta de cauza. Nu stiu daca ai auzit de centrul de memorialistica de la Aiud care se infiinteaza cu banii adunati din conferintele astea “cu solutii fictive”, si nu stiu daca ai auzit de C.I.A(Centrul International de Arta) un nucleu de tineri, sensibilizati prin arta, cultura si care incepe sa aiba din ce in ce mai mult succes si sustinatori.
Stiai de lucrurile astea? Si ce ar trebui sa te intrebi tu: pui bariere sau le distrugi? iti merge prea bine? Multumesc pentru intelegere
Marius C. Popa, pe 03/03/2010 la 14:16 cică: Edit Comment
Si inca ceva, din cate vad esti mai frustrat decat Puric daca e pana acolo. Asta faci si tu, vorbesti si nu faci nimic; macar daca te-ar baga cineva in seama insa nu prea ai succes din cate vad:D
Am un răspuns prea lung pentru rubrica de comentarii:
„a fi sau a nu fi… cu Puric!”, aceasta-i intrebarea:
„Mai nobil e sa-nduri in cuget, oare,
Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele,
Sau apucând o armă tu să curmi al
Restriştilor noian? Să mori, să dormi…”
Măi.. foarte frumos că exista un centru de memorialistica la Aiud… unii au nevoie de centre ca să-şi păstreze memoria… mda… ce sa zic…Felicitări şi pentru Centrul International de Artă… e plin oraşul de afişe cu centrul ăsta şi eu ca un ignorant nu auzisem de el. Păi da, uite, centrele astea două au un impact EXTRAORDINAR asupra societăţii româneşti… daaa… cu banii pe care le produc centrele astea… (nu? Că, orice investiţie aduce un profit, altfel se numeşte onanie)… deci cu banii pe care le produc centrele astea două, s-au renovat spitale, s-au construit şcoli, au fost salvaţi copii bolnavi… şi eu ca un ignorant nesimţit nu ştiam. Acest nucleu de tineri sensibilizaţi prin artă au şi un program foarte coerent de scoatere a României din mizerie… serios… eu sunt singurul care NU ştie de el, în rest toată lumea îl cunoaşte. Pe bune! Ei sunt atât de sensibilizaţi de artă încât în ziua alegerilor, când se duc la vot, votează fie cu Geoană, fie cu Băsescu, fie deloc, la fel ca noi ăştia nesensibilizaţii de artă. Vă daţi seama ce spirit de sacrificiu, oameni buni? Ei sunt ARTIŞTI, şi fac nişte chestii foarte interesante, la fel ca noi!
Eu dacă vin şi spun că toţi intelectualii ăştia foarte tari dealtfel în papelniţă ar trebui să se unească şi să formeze un partid pe care să-l votăm la următoarele alegeri, sunt un dobitoc, nu-i aşa? N-aţi mai fi artişti, nu-i aşa? Îmi daţi înainte cu Brătianu, Coposu şi familia regală. Păi oamenii ăştia chiar n-au stat pe bară, d-aia nu ajungeţi nici la nivelul călcâielor lor! Păi Coposu a vrut să ajungă preşedinte după revoluţie… ăsta intelectual fraţilor, ştia concret ce să facă pentru a salva România. Nu ţinea conferinţe! Au venit după el epigonii ăştia mici de zile, mari de patimi, doar să vorbehăie. Unde erau şmecherii ăştia moderni când Macovei nu a vrut să o recunoască pe Ana Gavrilă ca partizan anticomunist după ce şi-a sacrificat întrega viaţă alături de „Moşu”? Toţi se scaldă, dar nu vor să facă valuri… îi glorifică pe partizani în măsură în care sunt în stare să treacă sub mister mişcarea legionară, că nu e cool pentru UE să zicem că în România spiritul anticomunist primar a fost educat de legionari. Dar nu e asta important. Important e să nu mai ajungem în situaţia de a alege între trei partide comuniste care vor să ne ducă de râpă. Dar intelectualii moderni nu vor să se murdărească: le e teamă de posibilitatea nerezistării în faţa ispitei. Unii dintre ei ştiu că dacă ajung la putere vor fura şi se vor compromite, alţii au ajuns la putere şi s-au compromis. Le-ar fi foarte greu să-şi mai păstreze integritatea morală din postura unor oameni implicaţi în probleme, aşa că stau în galerie şi huiduie.
Dragă Marius… cauţi un model de intelectual? România a avut intelectuali, şi românii i-au belit, de la închisorile de la Aiud până la toaletele universităţilor din Chicago, dacă înţelegi ce vreau să zic… i-au tocat metodic, aşa cum ne învaţă mioriţa, pentru că aveau oi mai multe mândre şi cornute. Ăia sunt intelectuali… pentru că FĂCEAU ceva, nu pentru că vorbeau. Şi când zic CEVA, nu mă refer la centre de artişti sensibilizaţi. Nu distrug nimic dacă spun adevărul. Dacă îi zic unui om „Fă TOT POSIBILUL pentru a pune în aplicare idealul tău de viaţă!” ţi se pare că distrug ceva? – dacă ţie ţi se pare asta distrugere, ai o problemă, sau poate am eu o problemă… mie mi se pare impulsionare.
Eu sunt frustrat, şi Dan Puric e nemulţumit. Asta am scris în articol, dragă Marius. Până înveţi limba română, citez din DEX
NEMULȚUMÍT adj. 1. necăjit, supărat, (înv., reg. și fam.) paraponisit. (E tare ~ că n-a putut să…) 2. neîmpăcat, nesatisfăcut. (Un om veșnic ~.)
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Sesizezi diferenţa? Una e să faci ceva şi să nu-ţi placă, şi alta e să nu ai dreptul să faci ceva. În privinţa succesului meu slab, nu comentez, pentru că nu sunt persoană publică. E prea complicat de crezut că un om cu blog NU vrea success. Oricum, dacă sesizezi, nu fac reclamă pe bani nimănui, aşa că ce te face să crezi că vreau success?
Şi ca să mă rotunjesc în citate… închei cu vorbele lui Cioran:
Astăzi la ce-am ajuns? La voinţa de a face istorie. Cine a înţeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e raţional, abstract, conştient în tragicul nostru. […]Tradiţionalismul este o formulă neangajată. El exprimă o solidaritate cu neamul, dar nu o voinţă de a-i da un mare sens în lume. Orice tradiţionalism acceptă limitele imanente ale naţiunii. Atunci nu mai este nimic de făcut, naţiunea mergând spre viitorul ei ca boul la apă. (din „Schimabrea la faţă a României”, primul capitol)
revizia de carte 