Henry Miller – Primăvară neagră

Partea foarte bună la romanele onirice este că imaginile pe care le stârnesc în mintea ta pot persista săptămâni în şir după ce ai terminat lectura. Citeşti din inerţie, fără o satisfacţie imediată, la fel de firesc şi inexplicabil cum fumezi. De fapt, „Primăvară neagră” a lui Miller este în adevăratul sens al cuvântului un roman pentru vicioşi. În fine… partea foarte proastă la un roman oniric este că n-ai ce povesti: e imposibil să descrii o relaţie intimă cu… tine însuţi. Fraza „Astă seară voi medita la cel care sunt eu” are un profund sens suprarealist. Visele lui Miller nu se pretind a fi universale, dar snt astfel concepute încât o singură frântură din ele să coincidă cu unul dintre visele tale… ce să zic? Un roman remarcabil.