CUM SĂ FACI UN REFERAT DE NOTA 10

metoda în paşi… ca la reţete culinare

Unul dintre cele deocamdată două comentarii pe care le puteţi găsi pe acest impropiu-zis „blog” zice aşa: „Lasati frate ji voi mai multe comentarii pe net despre avatarii faraonului tla despre altele k profesorii sunt handikpati ji ne dau multe” – Bine, nu ştiu să zic de ce mi-a lăsat la o revizie a lui „Dune” o părere sau mai degrabă o amintire despre Eminescu… în fine, testele IQ se fac pe alte site-uri. Oricum, având în vedere că dorinţa preşedintelui este ca elevii să caute pe Google informaţii şi să nu mai vină la şcoală, ar trebui să fiu mai responsabil cu ceea ce scriu că cine ştie cum dracu ajung să influenţez cu vreo inepţie viitori incompetenţi ai ţării. Scrisurile mele ar fi trebuit să se adreseze unor oameni cu minime cunoştinţe de literatură dar na… poate ar fi trebuit să încep cu definiţia din DEX a cuvântului „carte”. În fine, de dragul „sculării” în trafic a acestui site voi satisface „pohta ce-au pohtit-o” pare-se şcolerii.

Aşadar, un referat de şcoală trebuie să aibe 5 părţi, la fel ca orice altă scriere literară:

1. Expoziţiunea – un paragraf să zicem de maxim 10 rânduri. Putem prezenta autorul, picatenrii din viaţa lui, ce l-a determinat să scrie opera pe care o comentaţi, în ce an a scris-o, în ce context social-politic sau economic… în funcţie de caz.

2. Intriga – aici intervine primul artificiu. Intriga unui referat înseamnă caracterizarea personajelor. De ce să începţi cu personajele şi apoi cu acţiunea? Pentru că personajele unei opere acţiunează individual, în funcţie de firea pe care o au.Când caracterizezi personajele trebuie să descrii pârghiile emoţionale care le împing la acţiune. E partea cea mai complicată a unui referat, cu ponderea morală cea mai mare în faţa profesorului. Dacă referatul tău are intrigă, înseamnă că eşti deştept. De exemplu, când vorbeţti despre Moromeţii, spui că Ilie Moromete are „n” copii, cutare îl iubeşte, cutare în urăşte, el ar vrea să facă aia pentru cutare dar nu face pentru că… şi aşa mai departe. Prezinţi aşadar partea statică a romanului, sau ceea ce reiese că s-a întâmplat înainte de a începe romanul. Dacă scrii despre Hamlet, aici scrii unde şi-a făcut Hamlet studiile, câţi ani a fost departe de casă… chestiile care reies indirect din povestire.

3. Desfăşurarea acţiunii – logic, abia acum poveşteşti acţiunea. e partea cea mai voluminoasă a referatului

4. Punctul culminant al unui referat este critica justă. Aici vin citatele din alţi critici. E foarte important să nu amesteci părţile referatului. Nu începe cu citate, că dai dovadă de prostie. Aici poţi lua vorbele lui Călinescu şi le poţi da „copy + paste”… sau mă rog… alţi critici. Încearcă şi Perpesiccius, că nu muşcă!

5. Deznodământul unui referat este punctul tău de vedere. Fie că e just, fie că e injust, trebuie spus în cel puţin patru rânduri: trebuie să ai o idee despre povestea pe care teoretic ai citit-o, altfel eşti de-a dreptul imbecil, şi tu nu vrei să fii imbecil!

atenţie! Toate citatele se dau cu note de subsol. Şi nu uitaţi de bibliografie.

2 comentarii

Comentariile nu sunt permise.