Alexandre Dumas, fiul – Dama cu camelii

Scrierile celor doi „Dumas” sunt, cred eu, lecturi obligatorii în viaţa unui om. La fel ca „Mizerabilii”  sau „Notre Dame de Paris” ale lui Victor Hugo, romanele „Dumas”-ilor trebuie să fie citite nu pentru că transmit nişte mesaje pline de tâlc, şi nici pentru că îţi pot influenţa masiv comportamentul, ci pentru că pur şi simplu sunt o lectură frumoasă. „Dama cu camelii” este o poveste de iubire realistă, tipică pentru atitudinea de observator a „fiului”. Am putea-o încadra în şirul de povestiri despre femei „aparte”, alăturând-o deloc forţat „Doamnei Bovary”. În fine… este o poveste despre iubirile spontane şi adevărate, pe care societatea le condamnă şi le întinează. E un roman splendid pentru ca vorbeşte despre o femeie splendidă: o curtezană cu suflet mare… ceva exterm de rar pentru societatea românească de azi.