J.K.Rowling – Harry Potter şi piatra filosofală

Sincer să fiu nu prea înţeleg de unde atâta ură împotriva unei povestiri foarte simple cu copii-magicieni. Să fim rezonabili:  nu e prima de acest gen, şi nu e nici pe departe cea mai bună. Înglobează toate clişeele povestirilor cu magicieni, se vede de la o poştă că e influenţată de scrierile lui Tolkien şi ale lui Lewis… deci care e problema. Iarăşi nu înţeleg de ce unii români s-au arătat foarte atacaţi de faptul că ţara noastră e prezentată ca locul de baştină a vampirilor. Măcar dacă am fi ştiut să pofităm de statutul pe care ni l-au oferit de-a gata americanii de la Stoker încoace. Unele ţări scot bani din Moş Crăciun, altele din elfi şi troli. „Draculo-fobia” e apanajul unor incompetenţi în materie de turism, pentru că la drept vorbind cine crede în Dracula, crede şi în Harry Potter, iar prostia sau goana după povestiri fantastice se dovedeşte în repetate rânduri că e un domeniu foarte profitabil. Puţin mă interesează că nu-l suferă arabii pe Harry Potter. Lor le e foarte greu să sufere pe cineva. Ei au zis „Haram” la jumate din Europă, şi Europa dacă a fost deşteaptă i-a ignorat, pentru că fiecare e liber să zică ce-i place.  Harry Potter este o poveste pentru copiii de toate vârstele cu suficientă conştiinţă încât să nu spere că vor lua un 10 la mate cu un simplu „shazam”.