PĂRERE (scurtă) – desprea valoarea adevărului la români în funcţie de mioriţă

Acuma există două tendinţe:
1. cea “a securiştilor”, care întinează valorile românilor, şi vor să ne demonstreze nouă ce tari sunt europenii în absolut tot ceea ce fac. Dacă ar putea, ei ar comenta “Mioriţa” cam aşa:
– “mioriţă laie, laie bucălaie, de trei zile-ncoace gura nu-ţi mai tace, iarba nu-ţi mai place” – de ce nu-i mai tace gura oiţei? Simplu! Pentru că nu mai fumează marijuana ca să se relaxeze… “iarba” nu-i mai place! De ce nu-i mai place iarba? – şi tot aşa la infinit
2. cea “a antisecuriştilor”, care la fel ca băieţii ăia de la Şcoala Ardeleană, hiperbolizează valorile românilor numai ca să-i înfrunte pe “ăia răi care vor să ne terfelescă valorile”. Ei ar comenta “Mioriţa” cam aşa:
– “mioriţă laie, laie bucălaie, de trei zile-ncoace gura nu-ţi mai tace, iarba nu-ţi mai place” – iarba, acest simbol al uniunii omului cu natura tipic poporului român de la Decebal şi Scorillo încoace, provoacă oiţei, animal domenstic cu funcţie regenerativă în structura familială tradiţională a românilor – înţelegeţi ce vreau să zic!
În ambele cazuri se ajunge la malformaţii: nimeni nu mai poate spune: “mioriţa nu mai mânca de ciudă! Stăpânul ei urma să fie omorât pentru că avea oi grase şi frumoase: păi ea era cauza morţii lui. Şi cine urmau să-l omoare? Păi ăia doi care n-au stat sub imperiul austro-ungar, şi erau invidioşi că ăsta micu’ avea capitala culturală la Hermannstadt”. Dacă afirmi “Ştefan cel Mare a fost un curvar care a meritat să devină sfânt pentru că a înălţat biserici” vei stârni foarte foarte foarte multă nedumerire: “Bă, tu de fapt în care tabără eşti?”.
Răspuns: “Păi în aia care spune adevărul!”