Ileana Vulpescu – Arta conversaţiei

Aviz amatorilor: „Arta conversaţiei” a Ilenei Vulpescu NU este un studiu despre cum să vorbeşti frumos.
Aviz tembelilor: Da, titlul este foarte potrivit cu acţiunea „romanului”, căci despre un roman este vorba, unul dintre cele mai bine scrise romane ale literaturii române moderne.
Aviz elevilor de liceu: Credeţi-mă, nu e un motiv de laudă că tot ce aţi citit în patru ani de liceu este doar „Moromeţii”. Este mai „cool” să menţionaţi şi „Arta conversaţiei”
Lipsit de patetism retoric, ironic pe alocuri, excesiv de înflorat, dar cu la fel de excesiv bun-gust,  romanul „Arta conversaţiei” foloseşte ca pretext discuţii neverosmil de lungi şi de elaborate pentru a prezenta sitauţii dureros de verosimile din viaşa românilor: îl puteţi lua şi ca pe un mic tratat de istorie a indivizilor.
În fine, aviz tuturor celor care au făcut posibilă detronarea Hertei Muller, câştigătoare a premiului Nobel, din rândul cel mai bine vândute autoare de anul trecut pe piaţa românească, înlocuind-o cu Mihaela Rădulescu, fata cu mult „Elan” în muncă, în ultimele două luni ale lui 2009.
 „Majoritatea criticilor fac cronici la oameni nu la cărţi. Dacă X ar fi directoare de editură, nevastă de director, redactor măcar pe undeva, ar fi plouat cu osanale la adresa ei, dar aşa? Cine este X? O scriitoare care stă acasă şi scrie, care nu trage sfori, nu face parte din nici o gaşcă, nu declară pe nimeni genial, ca acela s-o declare şi el genială, şi care, pe deasupra, mia are şi-un talent solid, un gust desăvârşit, calităţi care, oricum, nu se iartă!”
(citat din „Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu)