ENDERVERSE – umbra lui Ender

E din ce în ce mai clar faptul că atunci când rămâi fără idei, şi nu ţi-a mai rămas decât nostalgia succesului pe care l-ai avut cu o anumită carte, tot ce poţi să faci în cel mai rău caz este să „rescrii” acea carte. Cam la asta se reduce „Umbra lui Ender”: o rescriere a „jocului lui Ender” prin prisma personajului Bean, acest copil precoce scăpat din laboratoarele de inginerie genetică direct pe străzile Rotterdam-ului. O serie de personaje noi îşi fac apariţia pentru a împrospăta cumva acţiunea a cărei finalitate o cunoaştem: soa Carlotta şi Nikolai Delphiki, a cărei identitate o va prelua Bean, pentru a trăi alături de părinţii acestuia teoretic pănă la vârsta de 15-20 de ani când o moarte prematură este indicată în codul său genetic modificat. Ca să fiu mai scurt: personal nu găsesc această continuare ca fiind de excepţie: la fel ca în cazul altor sequel-uri, acţiunea îşi pierde din constistenţă în detrimentul variaţiunilor pe aceeaşi temă. Avem de-a face însă cu o lectură menită în special adolescenţilor, şi din această cauză orice altă opinie contra este de prisos.

Anunțuri