Kobo Abe – Femeia nisipurilor

N-am citit nicăieri o descriere atât de bizară a unui nud femionin ca în „Femeia nisipurilor” a lui Kobo Abe. O carte de un absurd ciudat, care mie unul mi se pare că n-are nimic în comun cu pesimismul congenital al universului kafkian. La Kafka nu există nici o salvare. La Kobo Abe însă există o licărire… legenda îndepărtată a unei familii care a scăpat de sub bolta de nisip. Şi da… ar mai fi legenda resemnării: prins în nisipurile mişcătoare, nu poţi scăpa decât stând locului. Din absurdul vieţii poţi aşadar să evadezi,. Dacă pur şi simplu trăieşti. Dar e cam greu când raţiunea şi prejudecăţile ei nu te lasă. Femeia nisipului este, cerd eu, întruchiparea pântecului, în care nu e loc de silogisme şi teorii. Nu e loc nici pentru cărţi şi nici pentru teorii. Acolo e viaţa. Aceasta e scăparea din absurdul lui Kobo Abe… şansa de care vorbea undeva şi Umberto Eco.