Andrei Pleşu – Despre îngeri

Cum poţi oferi garanţia unei informaţii credibile în cadrul unui aşa-zis tratat de angelologie începând cu sintagma “trebuie să vă spun ca nu am văzut niciodată îngeri” . Afirmaţia aceasta fie nu are nici o acoperire, fie ţi-o poţi acoperi evitând să oferi noţiuni sacre. Şi astfel, ajungi să scrii despre alte scrieri, asemeni unui comentator neiniţiat, asemeni unui spectator virgin la marea destrăbălare a naturii, dacă îmi este înţeleasă comparaţia. Acest autor se dovedeşte a fi Andrei Pleşu în a sa carte inteligent numită “Despre îngeri”.  Anulând din start posibilitatea unei experienţe, ceea ce nu numai că ar putea fi admirabil pentru autor, dar şi captivant pentru cititor, domnului Andrei Pleşu îi rămân numai rămăşiţele unor filosofii, concluziile mai mult sau mai puţin întemeiate ale unor înaintaşi mai mult sau mai puţin cunoscuţi ce au avut în vedere acest domeniu al angelologiei. În fine, ne aflăm în faţa unei munci colosoale, exteriorizată într-o manieră plăcută, tipică unui scriitor inteligent, dar nu unei persoane sacrale inteligente. Dacă în studiile lui Eliade despre yoga resimţim venalitatea omului ce a trăit pentru a povesti ( nu parafrazez romanul lui Gabriel Garcia Marquez), în acest studiu răzlet, cu un subiect aproape nepotrivit personalităţii care-l concepe nu descoperim nimic de acest gen.