James Joyce – Oameni din Dublin

james_joyce_oameni_din_dublin_revizia_de_carteNu ştiu de ce ar recomanda cineva cuiva cartea „Oameni din Dublin” a lui James Joyce. Oare pentru că atinge performanţa ca în aproximativ 300 de pagini să nu-ţi spună nimic? Povestirile nu au un filon central. De fapt, dacă n-ar fi titlul ai putea să uiţi foarte uşor unde se petrece acţiunea (ceea ce pentru unii e „de bine”, că cică denotă „universalitate”). Dar stilul din păcate nu e nici psihologic (nu vă aşteptaţi la vreun Cehov), nici foarte descriptiv (măcar un soi de Proust…). Deci nu e nici modern, nici clasic, doar o struţo-cămilă plictisitoare. Şi chiar vă rog să mă ajutaţi cu recenzia asta, găsind voi ceva interesant în cartea asta. (şi vă rog să excludeţi din discuţie structura, că şir de povestiri au mai scris şi alţii.)

Anunțuri

1 comentariu

  1. Eu cred ca Oameni din Dublin surprinde tocmai prin aparenta banalitate a personajelor, insa jocul de cuvinte si cheia subtila care deschide textul e tocmai ceea ce da gust povestirilor. Mie mi-a placut.

Comentariile nu sunt permise.