DUNE – copiii Dunei

coperta cartii

coperta cartii

Încercarea gom-jabbarului de la începutul lui „Dune” rămâne eprezentativă pentru toate aventurile ce urmează să se desfăşoare pe Arrakis. Cucernicele Maici ale Bene Gesseritului îl află pe Paul Atreides Muad’Dib Usul al Dunei, mântuitor şi tiran, salvator şi ucigaş (traducerea românească a volumului II  – Dune: messiah, nu poate păstra tonul grav al titlului original. Muad’Dib are caracteristicile unui Hristos pogorât şi acceptat de evrei în pustie. Comparaţia nu este aleatorie, dacă avem în vedere viitoarea descriere a Rabinului şi a Rebeccăi). Preştiinţa îl ajută pe Paul, iar destinul îl susţine, dar orbirea parcă oedipiană îl trimite în braţele Hadesului numai pentru a avea de unde să renască. Purtanând mantia Propovăduitorului, el revine la statutul de om: un biet Moise în pustiu aflat în slujba unui zeu nedrept: încearcă să se distrugă, asemeni unui Wagner nemulţumit de Homunculus: e nebun, e instinctiv, e romantic. Fiul său însă, Leto II, e realist prin bestialitate. Împreună cu Alia şi Ghanima, el înfăţişează cele trei stări ale istoriei: de tiranie eternă, de revoltă eternă şi de dragote trecătoare.

Anunțuri