Stendhal – Roşu şi Negru

« Roşu şi Negru » de Stendhall este un roman care ne învaţă că dacă nu ne naştem, atunci cu siguranţă devenim romantici într-un moment al vieţii noastre, fie el aflat şi mai spre final. Ştiu că romantismul e o atitudine mai rară la ora actuală chiar şi decât blana de şinşila, dar recomand cartea acelor persoane care cred că a fi romantic înseamnă să plângi ca o muiere când taie ceapă. De fapt, domnilor, romanticii nu plângeau şi nici nu-şi franjurau venele cum fac acuma emo-ţionaţii ăştia mici, ba chiar pe la duele se băteau mai bine şi… (din fericire pentru noi, heterosexualii) … mai îmbrăcaţi decât ăia 300 de spartani. Vă las aşadar în grija aventurilor lui Julien Sorel într-o lume la fel de infectă şi totuşi imposibil de detestat, aşa cum este viaţa noastră. Dragostea, (că despre dragoste e vorba aici), oscilează între fidelitatea pasională (întruchipată de doamna de Renal) şi nebunia pasională (adică Mathilde). Sorel ajunge să le cunoască treptat, mişeleşte şi brutal, astfel încât la capăt de drum regretele sunt prea mari. Interesantă nu e numai cronica anilor care se ţese în paralel, ci transformările psihologice ce îl aduc în acest punct pe eroul nostru, căci eu cred că se dovedeşte a fi un erou.

1 comentariu

  1. Acum plec la Bivblioteca sa o iau! De dragoste am nevoie pentru a ma rupe de stresul cotidian! sa vedem rezultatele ….
    Am rasfoit un pic blogul dvs. pana m-am decis😀

Comentariile nu sunt permise.