Knut Hamsun – Foamea

O carte obsesivă este „Foamea” lui Knut Hamsun. Sincer să fiu, dacă te paşte gândul să o citeşti pe tren, dotează-te cu covrigei şi banane, că sigur o să-ţi chiorăie maţele după primele zece pagini. „Obsesivă” nu-i nimic… dar e şi plictistoare şi monotonă, şi te întrebi evident, de ce să o citeşti. Dar vei vedea că nu te poţi abţine. Cartea e la fel ca foamea însăşi, enervantă şi banală dar necesară. Are un „vino’ncoa” pervers, i-aş zice eu catarctic. Suferinţa eroului te va atrage, e un Filoctet modern. Aşa că nu vă pot sfătui decât să nu „începeţi” să o citiţi. De renunţat după aceea va fi foarte greu.