Henryk Sienkiewicz – Prin foc şi sabie

Recomand călduros volumul “Prin foc şi sabie” de Henryk Sienkiewicz amatorilor de SF, că e şi drama istorică un soi de SF în care atâta doar că eroii se bat cu săbiile fără să consume current, şi din când în când nava de transport mai scapă câte-o balegă. Deci cum spuneam, cititorul trebuie să fie înzestrat cu muuuuuultă răbdare de la mama natură (atât de multă încât cel puţin să reziste să-mi citeasă mie cronica până la capăt)…că al boalii Scrijelituschi ăla… sau cum l-o chema, pănă o găseşte pe Helena şi pănă mi ţi-l ia şi mi ţi-l gâtuie pe Bohun, vreo 600 de pagini trec şi nu pricepi de unde atâtea descrieri te-mpresoară de pretutindeni. Şi ca orice SF respectabil, am auzit că binenţeles că face parte dintr-o sagă, deocamdată trilogie… dar cu urmaşii ăştia nu poţi să ştii niciodată la ce să te aştepţi… drept pentru care sunt foarte întristat, că “Potopul” şi „Pan Wołodyjowski” nu ştiu dacă se mai găsesc la librărie, ca să nu mai zic că sunt sătul de descrieri mai ceva decât Băsescu de Tăriceanu înainte de anticipate.