DUNE – whipping mek

În limba engleză „whipping” are sensul de „biciuire”, „înfrângere”, dar la figurat, în expresii mai ales capătă sensul de „ispăşitor”. Sunt deci foarte curios cum se va traduce această nuvelă a lui Brian Herbert în limba română: „Mekul înfrânt” sau „Mekul ispăşitor”? Oricum ai da-o, sună penibil în română. Acţiunea e simplă şi continuă clasicele analize de tip rasial din „Jihadul Butlerian”. Vergyl Tantor, fratele vitreg al lui Xavier Harkonnen, testează un mek de război, care, paradoxal, îi cruţă viaţa. Ceea ce nu reuşeşte nici în ruptul capului să înţeleagă Brian Herbert, este faptul că tatăl său a refuzat conştient ca opera sa să fie o continuare a ideilor lui Asimov despre universul SF. În cultura SF există (cred eu…) trei tendinţe majoritare: SF-ul tehinic, cu cyborgi, terminatori şi implicaţii neorasiale, definit de Asimov în „I, robot”, SF-ul tip „alien”, în care există un intrus ce invadează planeta, definit ca stil de H.G. Wells şi Asimov, dar perfecţionat de Orson Scott Card şi SF-ul mesianic, structurat organic ca o pictură de Giger, definit de saga „Dune” a lui Frank Herbert, şi făcut celebru de „Star Wars”. Când a scris „Dune”, Frank Herbert a folosit jihadul butlerian doar ca simbol al genurilor trecute, pe care el a vrut şi a reuşit să e depăşească. Inovaţia sa nu l-a inspirat prea mult pe urmaşul său. Cât despre „Whipping mek”, e o povestire cât se poate de plăcută prin simplitatea ei, destinată binenţeles, conaisseurilor jihadului butlerian.

Anunțuri